Mica istorie cauţionează marea istorie. Întâmplările mărunte ale fiecărei zile - de la cafeaua de dimineaţă la paharul de lapte dinainte de culcare – pot influenţa starea de spirit a preşedinţilor de ţară.
Reuşita unui dineu oficial, cu prilejul întâlnirii a doi şefi de stat, poate să influenţeze soarta naţiunilor. Din exterior, noi, cei mulţi, observăm prea puţin aceste nuanţe, dar există în interiorul fiecărui palat prezidenţial de pe planetă cel puţin un om de care depind toate acestea. Un dram de sare în plus, o linguriţă de zahăr în minus - cât de puţin trebuie pentru ca lumea să treacă dintr-o zodie într-alta...! Omul la care mă refer este bucătarul-şef de la Palat.
Şi pentru că e 14 iulie şi pentru că e Ziua Naţională a Franţei, vă propun să intrăm câteva clipe în bucătăria de la Palatul Elysée. Ne-ar putea fi ghid Francis Loiget, cel care în lunga lui carieră - 42 de ani! - a ţinut seama de preferinţele gastronomice ale preşedinţilor francezi Charles de Gaulle, Georges Pompidou, Valery Griscard d'Estaing, François Mitterand şi Jacques Chirac. La sfârşitul mandatului său, în 2008, Loiget şi-a scris memoriile. Prilej să aflăm, între altele, că printre cei care erau adeseori invitaţi la Palat pe vremea lui De Gaulle se afla şi Prinţesa Martha Bibescu, de care-l lega o veche amiciţie (De Gaulle o cunoscuse pe prinţesă înainte de război). Preşedintele francez mărturiseşte că în călătoria pe care a făcut-o la Bucureşti, ca să îl întâlnească pe Ceauşescu, a recitit în avion, cu infinite delicii, cartea Principesei, „Isvor. Ţara sălciilor”, care l-a făcut să înţeleagă mai bine sufletul românesc.
Nu ştim ce vor fi discutat De Gaulle şi Ceauşescu, însă atunci preşedintele francez a reuşit să-l scoată din exilul... într-o cantină muncitorească, pe unul dintre marii bucătari ai României interbelice, ultimul maestru culinar al Casei Regale a Rom
