- Diverse - nr. 825 / 16 Iulie, 2011 Este vara din plin. Parcurile din oras sunt utilizate aproape la capacitatile lor maxime, indiferent de intinderea lor. Un parc ne face sa intelegem ca este un spatiu limitat, cu mai mult sau mai putin spatiu verde, cu alei, cu banci, cu cosuri de gunoi, cu spatii de joaca pentru copii, pentru pensionari, respectiv mese pentru jocurile de table, sah si carti, nu de citit, ci din cele in care bate tromful. Pe banci se asaza tinerii, adultii, batranii stau la umbra, la taclale. Unii fumeaza, altii mananca fructe sau seminte, insa nimeni nu-i opreste sa manance, eventual, si dulciuri sau fursecuri. Indiferent cu ce se alimenteaza, resturile ajung in jurul bancilor si, din nou, indiferent ca este sau nu montat un cos de gunoi in apropierea bancii, resturile nu ajung in recipientul anume destinat. Motivul este simplu: ele, resturile alimentare, nu se deplaseaza singure in cosul de gunoi, iar cei ce le-au produs, oamenii, sunt dominati de lene. Daca nu sunt, inseamna ca prin felul lor de a se manifesta pe domeniul public nu fac decat sa contureze mediul ambiant dupa propria lor imagine si personalitate. Dar, indiferent de amploarea prin care se manifesta fenomenul descris, in foarte putine cazuri autorii sunt prinsi asupra faptului. Cel mai frecvent, poluatorii mediului ambiant sunt autori necunoscuti. Mizerie este, dar nu a facut-o nimeni, fiindca nimeni nu-si asuma raspunderea. Daca unele gunoaie sunt marunte, prin insumarea lor, pe suprafetele pe care ele sunt imprastiate, devin foarte vizibile. Iata ca, in seara zilei de 12 iulie, pe o banca din parcul de pe strada Koos Ferencz, la intersectie cu Bulevardul "1848”, un pepene a luat-o din loc din mormanul in care zacea in piata agroalimentara, aflata alaturi. S-a rostogolit pana in parc, s-a asezat pe una dintre banci. Dupa un timp petrecut in meditatii, pepenele a crapat in doua. P