A venit si a trecut examenul de titularizare. Este, se pare, ultimul an in care concursul se va desfasura la nivel national, caci de la anul fiecare scoala isi va organiza propriul concurs.
Prea mare diferenta intre elevii care tocmai au terminat liceul si profesorii lor nu este. Ma refer la modul in care sustin un examen. Aflu ca un profesor de religie a fost eliminat din examen deoarece a incercat sa fradeze cu telefonul mobil. Nici altii nu au fost mai presus. Multi s-au inscris, putini s-au prezentat. Din cei putini care au dat examen, si mai putini vor lua peste nota 7, atat cat au nevoie pentru a se putea titulariza.
Multi vad acum invatamantul ca pe o barca de salvare. Daca tot nu gasesc un loc de munca dupa ce termina facultatea, se gandesc ca nu poate fi chiar atat de greu sa se aseze la catedra si sa citeasca dintr-o carte.
Rezultatul e dezastruos si se reflecta in pregatirea elevilor: multi profesori (daca ii putem numi asa) habar nu au ce cauta prin scoli, caci bani cu siguranta nu gasesc. Multi ajung sa ii distreze pe elevi. Unul, furios ca nu luase bacalaureatul, se confesa reporterlor spunandu-le ca la ora se distrau de minune, caci profesoara lor facea ca foca.
Imi amintesc ce spunea Traian Basescu despre profesori, ca nu trebuie sa se planga de faptul ca lucreaza prea mult. Se gandea ca un profesor vine la catedra si se asaza pe scaun exact cum vine un strungar in fata masinariei lui. A fi profesor inseamna a-ti incepe lectia cu cateva ore inainte de cea propriu-zisa, adica se te documentezi, sa te pregatesti. Nu este de ajuns sa intelegi pentru tine ceea ce citesti.
Daca nu reusesti sa transmiti informatia astfel incat ea sa fie si inteleasa, esti nul ca profesor.
Multi din acest domeniu se gandesc ca se asaza in fata unor scaune, si nu in fata unor copii. In fata unor banci, si