Suflete pereche
Buna ziua, "Formula AS",
Ma numesc Oana si sunt stabilita in Marea Britanie, de ceva ani buni. Citesc revista dvs. cu precizie militareasca si sunt foarte mandra sa va spun ca sunteti singura revista de limba romana din laptop-ul meu. Doresc, daca se poate, sa impartasesc cu dvs. o poveste despre doua doamne, surori, care imi sunt foarte dragi. Este vorba de mama mea si sora sa. Cred ca este o poveste inspirationala, iar in ziua de azi, noi, toti, avem nevoie de un pic de inspiratie.
La 27 de ani si cu un divort la activ, notiunea de "suflet pereche" ma facea sa dau ochii peste cap, exasperata. Stiam foarte bine ce inseamna sa crezi in jumatatea perfecta, oameni facuti "unii pentru ceilalti"... Ma casatorisem la 20 de ani, cu un astfel de miraj; cinci ani mai tarziu, nu stiam cum sa divortez mai repede... "Suflet pereche"... poveste de adormit copiii.
Din (ne)fericire, doua doamne, foarte dragi mie, mi-au dat o lectie de viata de neuitat. Sunt onorata sa o impartasesc cu dvs.
Mama mea si sora sa au fost intotdeauna apropiate, cu toate ca au personalitati diferite. Matusa mea este sora cea mare, cu o diferenta de varsta de aproape doi ani, si este cumpatata. Mama este o sora mai mica tipica, miniona si iute ca un ardei chili. Balanta dintre ele nu s-a miscat niciodata prea mult. Matusa mea a dat sfaturile, iar mama le-a ascultat. Amandoua sunt foarte mandre sa spuna ca nu s-au certat niciodata si ca au impartit totul... "frateste". Toate bomboanele erau impartite "una mie, una tie", chiar daca dura doua ore. Cand s-au marit si s-au asezat la casele lor, mama a avut mai putin noroc... Matusa mea a sarit sa o ajute. Toata viata lor au fost ca un tandem; daca una nu mergea ok, cealalta simtea imediat.
Georgeta Naparus - Fetita
Cel mai mare test al relatiei lor a venit anul trecut in februarie, cand unchiu
