Pe data de 16 iulie 1949, la Pădurea Verde au fost executați primii cinci luptători anti-comuniști din Munții Banatului, care au făcut parte din grupul de legionari conduși de colonelul Ioan Uță și Spiru Blănaru.

„Ziua Rezistenţei Anticomuniste din Banat” a fost marcată de un moment emoționat la monumental ridicat în amintirea celor împușcați la Pădurea Verde, pe 16 iulie 1949. Au ținut să își aducă aminte de luptătorii anticomuniști foști deținuți politic, rude ale celor uciși în 1949, preoți, dar și un grup de tineri membri ai organizației Noua Drapta din Timișoara, care au venit la pădure cu steaguri tricolore.

GALERIE FOTO

În locul unde există o cruce de o dimensiune considerabilă, au fost executați în primă fază cinci din luptătorii anti-comuniști, din Munții Banatului (de la Teregova, Domașnea etc), care au făcut parte din grupul de legionari condus de colonelul Ioan Uță și Spiru Blănaru. Deși au fost judecați și au primit condamnări la închisoare, cei cinci au fost luați de cei de la Securitate, duși la Pădurea Verde și împușcați fără drept de apel. Doar Spiru Blănaru a primit certificate de deces, în anul 1968.

"Eram considerat copil de bandit"

La parastasul de astăzi, ținut de nouă preoți de la Catedrala Ortodoxă, a participat și fiul lui Spiru Blănaru, Corneliu Horescu, dar și Ion Pușchiță (foto), fiul lui Petru Pușchiță, un alt legionar împușcat în pădure. “După ce tatăl meu a fost executat am avut și noi de suferit. Bătrânii, femeile și copiii au fost îmbarcați în trenuri de marfă și deportați în Dobrogea. Am revenit acasă la Domașnea de abia în 1956. Eu a trebuit să îmi schimb numele, pentru că am avut probleme mari”, a spus Corneliu Horescu. “Eu am fost dat afară din școală de nenumărate ori, pe motiv că eram copil de bandit. Nu conta cât de bine am învățat. Și eu am fost printre cei deportați. La Poarta