- Editorial - nr. 825 / 16 Iulie, 2011 Poate cel mai minunat anotimp este cel din plina vara, cand se aduna roadele pamantului. Cel care iubeste tarina, agricultura – o indeletnicire nobila – traieste un sentiment de bucurie imensa la seceris, mai ales atunci cand lanurile sunt coapte, curate, pline de belsug. Anul acesta se arata favorabil agricultorilor care au infiintat culturi de cereale de toamna, chiar daca suprafetele cu grau, orz, triticale, orzoaica, secara sunt mult mai mici decat in anii trecuti, productia medie la grau pe judetul Mures se estimeaza undeva la 3.500 kg/ha. Dincolo de aceste aspecte incurajatoare, vreau sa semnalez un fenomen care nu-si gaseste rezolvarea de peste doua decenii – valorificarea productiei. Daca la inceputul regimului socialist din Romania taranul era drastic dijmuit de cote, astazi este dijmuit de samsarul capitalist. Pe vremuri, in fiecare arie exista un cantar si doi delegati, unul din partea raionului, celalalt de la primarie. Imediat ce iesea graul din batoza era cantarit si se retinea cota, care se expedia la baza de receptie. De multe ori agricultorul, plin de naduf, fiindca de injurat nu avea voie ca-l expediau direct la Canal, pleca acasa cu cativa saci de grau, abia daca isi asigura samanta pentru anul viitor si necesarul familiei, nu sa vanda, sa faca un ban. Astazi, in democratie, situatia este cam aceeasi: cauti o combina, platesti 450 de lei/ha recoltatul, 50 de lei transportul, apoi productia o depozitezi cum poti acasa si astepti un beneficiar, care, de regula, este un samsar. La ora actuala, in judetul Mures se ofera pe un kilogram de grau suma de 0,700,80 lei. Daca faci o socoteala simpla si ai luat in calcul costurile legate de arat, discuit, semanat, samanta, fertilizat, erbicidat, recoltat si tragi linie, ajungi cu cheltuielile de productie la peste 2.000 de lei/ha, la o productie de 3.500 kg/ha, cu 70 de