- Comentariu - nr. 825 / 16 Iulie, 2011 Din negura anilor sunt scoase la lumina fapte, intamplari de prin satele muresene, la originea carora se afla, evident, oamenii – masura tuturor lucrurilor. Pentru a nu ramane sub patina timpului, scotocitori de informatii le fac pe acestea cunoscute. Cu predilectie, scotocitoriidocumentari sti sunt dascali, preoti, functionari pasionati de trecut. Asa, bunaoara, sunt prof. Mihai Stavila, inv. Lucia Zamfira Stavila si prof.dr. Alexandra Pui, fiica celor doi, care si-au pus semnatura pe lucrarea "Capusul de Campie, judetul Mures. Monografie 1947-2010” (Editura Nico, 2011), in fapt volumul II al scrierii cu referiri la asezarea atestata documentar la anul 1318. 0 lucrare de evaluare a unor momente de istorie locala din care aflam lucruri interesante, care merita a fi cunoscute de catre un "orizont” mai larg de oameni. Si, din volumul II al monografiei, am retinut pentru cititorii ziarului nostru date referitoare la doua unitati de "productie” ale Capusului de Campie. Facem vorbire la Moara de pe vale si Moara de la bolboana. Citind, din file de carte, aflam ca Moara de pe vale era amplasata langa Paraul Fanatelor, afluent al Comlodului, ale carei apa se varsa in raul Mures. In anii ’50, ’60, ’70, Moara de pe vale era pusa in miscare de apa ce curgea dinspre Fanatele Capusului. Nu era o moara de mare capacitate. Era insa destul ca sa asigure "moraritul” capusenilor si fanatenilor. Macina atat grau pentru paine, cat si porumb pentru mamaliga. Dintre morarii care i-a avut, cel mai renumit si care a ramas in memoria satenilor a fost Ioan Turcu. Drept urmare era numita si "moara lui Turcu”. Pentru morarit se platea dupa cantitatea de grau ori de porumb supusa acestui proces. Pentru ca nu avea cantar, la inceput, "uiumul” se lua fie la "ghif” (echivalentul unui kilogram) fie "la ochi”, dupa marimea sacului ori dupa cate cereale se afl