Lorna Feijoo în Visul unei nopți de vară

Baletul din Statele Unite nu se limitează la cele două companii celebre în toată lumea, „New York City Ballet" şi „American Ballet Theatre". Chiar dacă au mai puţine resurse, mai ales în această perioadă de criză, alte companii propun spectacole ce ar putea susţine afişul oriunde pe glob. Printre baletele clasice ale acestei stagiuni s-a remarcat „Visul unei nopţi de vară", în coregrafia lui George Balanchine, pe muzica lui Felix Mendelssohn Bartholdy, pus în scenă la eleganta Opera House din Boston, oraş portuar şi universitar a cărui vivacitate culturală şi politică este bine cunoscută.

Compania Boston Ballet, găzduită într-o frumoasă clădire modernă, concepută de arhitectul Graham Gund, unde se află şi Boston Ballet School, este condusă din 2001 de finlandezul Mikko Nissinen şi are 53 de dansatori. Stelele ei sunt cubaneza Lorna Feijtóo, rusoaica Larissa Ponomarenko, Lia Cirio, Nelson Madrigal şi James Whiteside.

Lia Cirio în Hippolyta

Creat în 1962 pentru New York City Ballet, „Visul unei nopţi de vară" nu este declarat o capodoperă a lui Balanchine, dar a fost clasat drept una dintre capodoperele baletului narativ, cel pe care coregraful nu îl considera definitoriu pentru creaţia sa. Primul act concentrează subiectul piesei lui Shakespeare, disputa dintre Titania şi regalul ei soţ, magia răutăciosului Puck, care o face pe regina zânelor să se îndrăgostească de un actor metamorfozat în măgar... Povestea este sintetică, cu o pantomimă elementară şi ironică, transformată treptat într-un dans de mare eleganţă şi foarte dinamic la intrarea lui Hippolyte şi a amazoanelor sale. Spectacolul de la Boston Opera House exprimă clar nu numai muzica lui Bartholdy, dar şi textul lui Shakespeare, dând, în acelaşi timp, dansatorilor o mare libertate în interpretare.

Actul al doilea are ca pretext celebrarea