Irving Stone este foarte cunoscut pentru faptul că a dat lumii „Agonie şi extaz“, în care a povestit viaţa celui ce a fost Michelangelo Buonarroti. De data aceasta, atenţia lui s-a îndreptat către vechea Grecie, într-o poveste plină de sensibilitate.

După o tinereţe aventuroasă, la patruzeci şi şapte de ani, Heinrich Schliemann, devenit milionar prin forţe proprii, vrea să descopere Troia. Ca şi Alexandru cel Mare, ştie „Iliada“ pe de rost şi este convins că, urmând descrierile lui Homer, poate găsi cetatea. Filologii, istoricii şi arheologii de la sfârşitul secolului XIX cred că Troia este un mit şi că Homer n-a existat niciodată, Iliada nefiind decât o culegere de balade născocite. Pe Heinrich, un autodidact, savanţii îl dispreţuiesc şi-l socotesc un exaltat. Asta îl îndârjeşte. Impetuos şi hotărât, vrea o soţie grecoaică, admiratoare a lui Homer, care să-i fie alături în proiectele sale arheologice. O întâlneşte pe Sofia Engastromenos şi, în pofida diferenţei de vârstă dintre ei, ea se va dovedi perechea ideală. Oare câte fete s-ar căsători cu un milionar, alături de care să trudească apoi cu anii pe şantiere arheologice izolate de lume, săpând cot la cot cu bărbaţii în ţărână, înfruntând suspiciuni şi boli urâte, pentru o glorie efemeră şi tot timpul contestată? Irving Stone este foarte cunoscut pentru faptul că a dat lumii „Agonie şi extaz“, în care a povestit viaţa celui ce a fost Michelangelo Buonarroti. De data aceasta, atenţia lui s-a îndreptat către vechea Grecie, într-o poveste plină de sensibilitate.

După o tinereţe aventuroasă, la patruzeci şi şapte de ani, Heinrich Schliemann, devenit milionar prin forţe proprii, vrea să descopere Troia. Ca şi Alexandru cel Mare, ştie „Iliada“ pe de rost şi este convins că, urmând descrierile lui Homer, poate găsi cetatea. Filologii, istoricii şi arheologii de la sfârşitul secolului XIX cred că Troia este un