...Mai intai, trebuie sa recunosc faptul ca titlul asta contine o greseala. M-am luat dupa presa mondena, care a rasfatat-o cu acest... "calificativ" pe recent devenita Printesa de Monaco, pe frumoasa, delicata, Charlene Wittstock, cea care a avut curajul (?), norocul (?) sa se marite cu Albert al II-lea de Monaco, fiul si succesorul lui Rainier al III-lea.
Stiu - s-a scris in toate felurile - si cu tandrete, si cu emotie, si cu ironie, despre acest eveniment. Presa internationala a rontait cu voluptate din acest "subiect", picat ca din cer, dupa cealalta nunta, petrecuta intr-un alt teritoriu de legenda. Si anume in Anglia, la Londra, unde s-au unit pe veci (?), frumosul print William cu frumoasa lui Kate. Ca si in cazul nuntii regale din tara lui Shakespeare, televiziunile din lume, precum si cele de pe la noi, au muscat cat au putut din acest... "tort cu frisca". Au fost derulate si pe micile ecrane imagini magulitoare si nu prea. Au fost si comentarii pline de respect fata de evenimentul in sine, ca si fata de miri si de participantii-invitati cu sange albastru. Au fost si unele aprecieri mai putin magulitoare, mai putin inspirate, mai ales in zona presei de "cancan". Cum ca Charlene, fosta campioana de inot - medalie de aur la Monte Carlo, in anul 2000 - ar fi dorit sa scape din chingile maritisului, chiar in ajunul ceremoniei oficiale; cum ca, intre timp, s-ar mai fi descoperit inca un bebelus din flori al pardalnicului, al dolofanului Albertel - cel trecut de prima tinerete -, mare amator de iubiri furtive, infocat practicant al unor sporturi de iarna, destul de primejdioase, ca si de tangouri pasionale, cu partenere tuciurii... Vorbe, vorbe, vorbe...
Scriam la inceput despre greseala de a i se atribui delicatei Charlene Lynette Wittstock, calificativul de... Cenusareasa. Si asta, pentru ca nemuritoarea eroina a lui Charles Perrault (povestea
