Acum 22 de ani, profesoara Heidemarie Shvermer, din Germania, a divortat si s-a mutat la Dortmund. Acolo a impresionat-o numarul mare de vagabonzi din oras, oameni care n-aveau locuinta, n-aveau rude, n-aveau nici bani. Traiau din ce apucau.
N-aveau bani, dar erau fericiti. Cel putin, asa i s-a parut ei. Convinsa ca banii nu aduc fericirea, doamna Heidemarie Shvermer a hotarat sa vina in ajutorul acestor oameni necajiti, dar fericiti, cu ce aveau ei nevoie - in nici un caz cu bani.
Magazinul "dai si iei"
Asa a ajuns sa deschida, in Dortmund, un magazin, cum nu exista altul nicaieri in lume: un tip de comert care nu face uz de bani. Face uz numai de troc. Magazinul se numeste "Gib un Nimm" (in traducere aproximativa "dai si iei"), unde oricine poate obtine orice lucru, daca lasa altul in schimb.
Magazinul este universal si comercializeaza haine vechi, incaltaminte, obiecte casnice, piese auto, mobilier si chiar servicii.
In prima faza, vagabonzii nu s-au inghesuit spre magazin. Poate nu aflasera, poate n-au fost atrasi, poate au crezut ca-i o cursa. S-au inghesuit insa pensionarii si somerii, aducand tot felul de lucururi de care n-aveau nevoie si preluand altele care le erau utile. In scurt timp, magazinul a devenit o curiozitate a orasului.
Totul la schimb
Succesul a depasit asteptarile celei care infiintase magazinul. Se convingea tot mai mult cat de inutili sunt banii, cum ne incurca ei in viata noastra si cum ne creeaza iluzii, cand, de fapt, nu ne pot aduce fericirea.
Curand, inimoasa initiatoare a renuntat sa-si mai achizitioneze lucruri noi pentru ea insasi. Tot ce-i trebuia obtinea in sistemul "dai si iei".
A dat tot ce a socotit ca adunase intr-o viata fara sa-i foloseasca si a pastrat doar strictul necesar, atat cat sa incapa intr-o valiza si un rucsac,