- Comentariu - nr. 825 / 16 Iulie, 2011 In timpul vacantei de vara, malurile raurilor sunt locurile preferate ale celor care nu au un strand in apropiere sau prefera sa beneficieze de efectele razelor solare si reconfortarii date de racoarea apei intr-un cadru natural mai linistit, mai putin costisitor, mai intim sau pur si simplu mai altfel decat obisnuitele zone de imbaiere organizate. Este o mica aventura, care, daca reuseste, poate deveni o amintire placuta. Din pacate, in zona in care traim, apa Muresului nu corespunde calitativ inotului sau imbaierii, fiind puternic poluata cu substante organice, aluviuni in suspensie, iar in aval de combinat se mai adauga "cadoul” din "iazul negru”. Zona din amonte de barajul de priza nr. 1, considerata nu demult "paradisul verde al muresenilor”, nu mai este ceea ce a fost acum douazeci de ani, asa ca suntem nevoiti sa urcam inca cel putin un kilometru pentru a gasi cadrul natural prielnic pentru plaja sau pentru picnic. Cea mai sigura este insa zona Bergului Mic de la Sangeorgiu, inainte de curba dubla, unde raul curge cu viteza mai mare si se vad pietrele in albie. Este ceva distanta, dar, daca dorim sa traim in peisajul natural feeric si sa beneficiem de "apa vie”, merita efortul. Se pare ca in aceste zone omul face regula, este liber sa faca tot ce-l taie capul si tot ce isi doreste. Lucrurile insa nu stau asa. Exista si aici reguli care trebuie respectate, atat pentru propria-i protectie, cat si pentru protectia malului si a apei, intrucat Muresul constituie sursa primara pentru apa potabila a municipiului si a celorlalte localitati racordate la sistem. Prin urmare, este interzisa aruncarea in apa si pe mal a reziduurilor de orice fel. Se interzice taierea arborilor si aprinderea focului la sol, precum si orice actiune de agresiune impotriva naturii, impotriva faunei si a vegetatiei acvatice, impotriva pasarilor si anima