Casa memorială a marelui etnograf zace ascunsă printre brazi şi doar îndrăgostiţii mai trec pe la poartă. Bijuteria arhitecturală din centrul Sucevei, atestată de mii de documente şi încărcată de istorie, se afundă tot mai mult în uitare.
Dacă în anii comunismului Muzeul memorial „Simion Florea Marian“ era plin de elevi aduşi în vizită, în prezent puţini mai calcă pragul locuinţei celui care a înfiinţat primele clase în care se învăţa în limba română şi care a dat identitate culturii populare. „Dacă o şcoală are zece clase, doar două mai vin în vizită“, a spus muzeografa Aura Brădăţan. Singurii vizitatori fideli sunt studenţii sau profesorii care apelează la arhiva de documente, cea mai mare din Bucovina, când îşi fac tezele de licenţă sau editează cărţi.
„Toată lumea îl cunoaşte ca folclorist, dar puţini ştiu că a fost preot, profesor şi istoric. A fost cel mai tânăr membru al Academiei Române, la 34 de ani, la secţiunea Istorie. Nu-mi ajung 20 de ani ca să vorbesc tot ce ştiu despre Simion Florea Marian“, a completat Aura Brădăţan, înconjurată de cărţile şi obiectele personale ale profesorului, care a trăit în perioada 1847-1907. Simion Florea Marian a editat culegeri de folclor, a scris monografii despre sărbători şi datini româneşti. A pus bazele cercetării ştiinţifice a folclorului, iar pentru „Ornitologia poporană română“, a primit premiul Academiei Române, în 1883. Cu banii obţinuţi, el şi-a cumpărat casa din centrul Sucevei.
În urmă cu peste o sută de ani, tot el a împiedicat jaful de la Cetatea de Scaun a Sucevei, când se fura piatra din temelie, şi a adus arhitecţi pentru a o salva. Puţini ştiu că Simion Florea a umblat ani întregi cu aceeaşi haină, sub formă de sutană, pentru că toţi banii pe care îi câştiga îi cheltuia pe şcolarizarea copiilor sărmani. Din păcate, peste munca lui din urmă cu peste 100 de ani s-a aşternut praful şi uitarea