Foto: AFP/Mediafax Acum 222 de ani, poporul francez era monarhist şi credincios. Acum, republican şi laic. Un popor independent, nonconformist, care are în centrul universului său pământul numit Franţa. La 14 iulie este ziua Franţei, iar balurile în aer liber, parada militară şi focurile de artificii nu lipsesc. O tradiţie iubită şi respectată.
A existat întotdeauna un dialog al culturii române cu cea franceză, cu beneficii de ambele părţi. A existat întotdeauna o legătură specială, un fir nevăzut, între România şi Franţa, sora ei de suflet. Românii au iubit această ţară nu numai pentru că au învăţat să spere la libertate datorită ei (să nu uităm de momentul 1848), cât mai ales pentru noţiunile de democraţie, justiţie, guvern şi sisteme legale, strategie militară, filosofie, ştiinţă, agricultură, vinicultură, specialităţi culinare şi viaţa de societate în general pe care le-au învăţat de la francezi. Au trecut 222 de ani de la revoluţia franceză care a pus bazele republicii în Franţa. Poate nu întâmplător chiar şi la 200 de ani de la această mare schimbare, în 1989, întregul continent s-a mai primenit o dată. Abolirea totalitarismului de tip socialist-comunist şi reinstalarea principiilor democraţiei în tot centrul şi estul Europei. Evoluţia spre acest sistem raţional este încă fragilă.
14 iulie este ziua care le reaminteşte francezilor de marea schimbare 14 iulie este ziua aşteptată „a bout de souffle”, la fel şi parada militară ce se desfăşoară de fiecare dată pe Champs Elysees, la care asistă preşedintele ţării, miniştri, reprezentanţi diplomatici străini şi mii de francezi şi turişti, urmată prin tradiţie de mari baluri şi petreceri în aer liber şi, bineînţeles, de focuri de artificii. 14 iulie este înainte de toate o sărbătoare a libertăţii. Libertatea a fost câştigată la 14 iulie 1789, atunci c
