Astazi sunt prăznuiţi Sfinţii Părinţi care s-au adunat la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon, din anul 451. Sărbătoarea pomenirii Sfinţilor Părinţi a fost introdusă de patriarhul ecumenic Ioan al II-lea, la cererea credincioşilor din Constantinopol, iar slujba a fost întocmită de patriarhul Filotei al Constantinopolului. Măreşte

Sinodul IV Ecumenic a însemnat un moment important în istoria Bisericii Ortodoxe. La acest sinod ecumenic s-au dezvoltat şi precizat dogmele sinoadelor anterioare, când a fost stabilită învăţătura ortodoxă despre dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, ca “Fiu Unul Născut din Tatăl, mai înainte de toţi vecii, de o fiinţă cu Tatăl”. Sinodul IV Ecumenic a stabilit, împotriva nestorianismului şi monofizismului, realitatea umanităţii Lui, unite ipostatic cu Dumnezeu: două firi, dumnezeiască şi omenească, în Persoana Unică a Fiului..

Noi cinstim Sfinţii Părinţi, nu sinoadele ca evenimente

Sărbătoarea sinoadelor ecumenice este atestată de cel mai vechi manuscris care se păstrează, Calendarul Constantinopolitan, data la mijlocul secolului al VIII-lea şi publicat de Antonio Morcelli în 1778. În data de 16 iulie, acest calendar menţionează: ‘Pomenirea Sfinţilor 630 de Părinţi de la Calcedon, şi acelor 318 de la Niceea, şi a celor de la Constantinopol, şi a celor de la Efes’. În studiul ‘Sinodul I şi II Ecumenic – sărbători ale Crezului’, părintele conf. dr. Daniel Benga arată că atât sărbătoarea cinstirii Sfinţilor Părinţi de la Sinodul IV Ecumenic, cât şi sărbătorile cinstirii Sfinţilor Părinţi de la celelalte sinoade ecumenice au drept fundament evlavia credincioşilor. ‘Sărbătoarea este dedicată Sfinţilor Părinţi, iar nu sinoadelor ca evenimente, deoarece în cultul ortodox sunt pomenite persoanele participante la istoria mântuirii. Părinţii sunt numiţi ‘purtători şi cugetători de Dumnezeu’, ‘păzitori credincioşi ai aposto