IARNA LOCURILOR COMUNE
1 ianuarie 1987
Dinu Săraru, bunic
De azi, Dinu Săraru e bunicul unui băiat, pe nume Mihnea Galgoţiu. Totuşi, prenumele este, se pare, o chestiune încă de discutat. Vasile nu e o soluţie completă, cu tot sfântul de azi. Copilul Ruxandrei are nu cu mult peste 3 kilograme, dar oferă scriitorului o cantitate incomensurabilă de fericire.
9 ianuarie 1987
Mirări de an nou
Am reluat pregătirile pentru admitere cu doamnele Anda Bantaş (engleză) şi Rodica Bogza (gramatică), la meditaţiile cărora am fost deja. Cartea „Locuri comune”, pentru care A.P. s-a zbătut atât de mult, la sfârşitul anului trecut, a fost gata de tipar, de anul trecut, astfel încât, chiar dacă procesul tipografic se realizează încă, nu s-a pierdut posibilitatea ca A.P. să scoată şi anul ăsta un volum. Ieri au venit la noi cei trei prieteni nelipsiţi ai ultimei perioade, Domniţa şi Alex Ştefănescu împreună cu Alexandru Chiriacescu, pe care tata îl preţuieşte tot mai mult.
Au mai apărut mama şi Ioana, sosite de la Revelionul (cam sterp) de la Braşov, cântăreţul Ducu Bertzi, de pe plaiurile maramureşene, unde s-a luptat, din greu, cu palinca. Deocamdată, a învins el. Alex fitefănescu a continuat să se mire, şi ieri, de felul excelent în care A.P. ştie să joace mimă împreună cu echipa sa de comando, din care fac şi eu parte. Nu înţelege cum de am ghicit noi, cei din echipă, cuvinte ca „impozit” sau „curcubeu”, după 2-3 gesturi ale mâinii poetului mim.
„Viaţa e cea mai dură şcoală a acestei planete”
Înainte de Anul Nou, l-am rugat pe nea Valerică Popa, bioenergoterapeutul de geniu, să meargă cu mine la doamna profesoară Rodica Bogza, care e bolnavă din 1979.
Un accident cerebral, petrecut la Budapesta, unde excepţionala lingvistă profesa, a făcut ca, de atunci încoace, toată cariera să nu se mai de