IARNA LOCURILOR COMUNE

1 ianuarie 1987

Dinu Săraru, bunic

De azi, Dinu Săraru e bunicul unui băiat, pe nu­me Mihnea Galgoţiu. Totuşi, prenumele este, se pa­re, o chestiune încă de discutat. Vasile nu e o so­lu­ţie completă, cu tot sfântul de azi. Copilul Ruxandrei are nu cu mult peste 3 kilograme, dar oferă scriitorului o cantitate incomensurabilă de fericire.

9 ianuarie 1987

Mirări de an nou

Am reluat pregătirile pentru admitere cu doam­nele Anda Bantaş (engleză) şi Rodica Bogza (gra­matică), la meditaţiile cărora am fost deja. Cartea „Locuri comune”, pentru care A.P. s-a zbă­tut atât de mult, la sfârşitul anului trecut, a fost ga­ta de tipar, de anul trecut, astfel încât, chiar dacă procesul tipografic se realizează încă, nu s-a pierdut posibilitatea ca A.P. să scoată şi anul ăs­ta un volum. Ieri au venit la noi cei trei prieteni ne­lipsiţi ai ultimei perioade, Domniţa şi Alex Ştefănescu împreună cu Alexandru Chiriacescu, pe care tata îl preţuieşte tot mai mult.

Au mai apărut mama şi Ioana, sosite de la Re­­­ve­­lionul (cam sterp) de la Braşov, cântăreţul Ducu Bertzi, de pe plaiurile maramureşene, unde s-a luptat, din greu, cu palinca. Deocamdată, a în­vins el. Alex fitefănescu a continuat să se mire, şi ieri, de felul excelent în care A.P. ştie să joace mi­mă împreună cu echipa sa de comando, din care fac şi eu parte. Nu înţelege cum de am ghi­cit noi, cei din echipă, cuvinte ca „impozit” sau „cur­cu­beu”, după 2-3 gesturi ale mâinii poetului mim.

„Viaţa e cea mai dură şcoală a acestei planete”

Înainte de Anul Nou, l-am rugat pe nea Vale­rică Popa, bioenergoterapeutul de geniu, să mear­gă cu mine la doamna profesoară Rodica Bogza, care e bolnavă din 1979.

Un accident cerebral, petrecut la Budapesta, unde excepţionala lingvistă profesa, a făcut ca, de atunci încoace, toată cariera să nu se mai de