Nicolae Ceauşescu s-a născut între revoluţia rusă şi înfiinţarea Cominternului. A mers spre moarte intonând Internaţionala. Ca şi Grigori Zinoviev, primul lider al Cominternului, Nicolae Ceauşescu a fost executat de ai săi, în ultimul proces stalinist din Europa.

„Actele lor purtau grandoarea epopeii", scria despre revoluţionarii bolşevici Belu Zilber (1901-1978). Acest proscris al partidului îi elogia astfel pe autorii revoluţiei din 1917 după ce ispăşise 17 ani de închisoare din condamnarea pe viaţă pronunţată în „procesul Pătrăşcanu" (1954). Bolşevicii redactaseră o constituţie, construiseră o industrie şi creaseră un proletariat industrial, luaseră măsuri pripite, uneori greşite, dar... nu s-au jucat niciodată! Nu s-au jucat nici în 1919, când au înfiinţat Internaţionala a III-a (Cominternul). Scopul ei - declanşarea focarelor revoluţiei proletare în lume. Sub bagheta Cominternului au fondat partide comuniste în Europa. Acţiunile lor erau orchestrate de „revoluţionarii de profesie" instruiţi de Moscova. Agenţi secreţi, spioni şi complotişti în favoarea Uniunii Sovietice, în fapt. Vânaţi, arestaţi şi condamnaţi, ca atare, pe teritoriile ţărilor unde activau.

Comunismul supravieţuieşte în numele străzilor din Galaţi

Boris Stefanov, lider al PCdR

În 1924, anul de dinaintea intrării micului Ceauşescu în şcoala primară, comuniştii au fost interzişi în România. Autorităţile au primit ostil ştirea înfiinţării organizaţiei ce propaga teoriile şi subversiunile revoluţiei proletare mondiale. Astfel că, la 12 mai 1921, poliţia a pus capăt congresului de constituire şi i­-a arestat pe cei care votaseră pentru afilierea la Comintern. Cel de-­al doilea congres, în fapt continuarea primului, s-a ţinut la Ploieşti (octombrie 1922). Participanţii s-­au declarat constituiţi în „Partidul Comunist din România, secţiune a Internaţionalei Comuniste", alegându-ş