Turismul prin "Grădina Carpaţilor" este o adevărată loterie; fără un dram de noroc sunt puţine şanse de reuşită. Să pleci la drum mânat din urmă de amintiri din copilărie străbătute de fiorul vacanţelor sindicalisto-comuniste, este o greşeală aproape fatală, în primul rând pentru mijlocul de locomoţie şi în al doilea pentru echilibrul tău psihic.

Dacă nu eşti un maniac al căutărilor pe internet şi al pusului de întrebări în stânga şi în dreapta şi vrei să încerci o aventură în orb trebuie să-ţi asumi riscul. Ca orice aventurier de litraj mic am fost dispus să mi-l asum, considerând că nici un sis-tem politic nu poate ruina în foarte scurt timp un colţ de rai natural. Am decis să îmi petrec, alături de prieteni, câteva zile în zona Voineasa - Valea Latoriţei, având în cap imaginile îndelung prelucrate şi idilizate în laboratorul foto al memoriei. Eram convins de reuşita întreprinderii după ce nenumărate spoturi radio-tv mă invitau pe mine şi pe alţii să redescoperim ţara. Cu minimul de logică pe care îl mai am întreg m-am gândit că nimeni nu face reclamă la un produs inexistent şi, ducându-mi firul logic mai departe, am concluzionat că şi destinaţia mea face parte din acest mare produs pe care suntem invitaţi să-l cumpărăm pe bucăţi. Cum am încredere deplină în instituţiile statului am fost convins că unde acesta garantează, nu ai de ce sa îţi mai faci probleme. Că, ulterior, m-am simţit ca un deponent la FNI este deja o altă poveste şi nu e cazul să anticipăm. Ce cusur putea avea Voineasa, munţii cu siguranţă nu i-a dărâmat nimeni, poa-te pădurile au mai fost filate uşor de la poale spre vârf, dar rămâne de văzut. În plus doi miniştrii, Elena Udrea şi Cseke Attila, au vorbit în termeni încurajatori de turismul balnear autohton. Declaraţia ultimului chiar m-a convins să plec la drum: "România are cel mai variat spectru de factori naturali terapeutici din Europa