Liderii politici europeni, directorii mai multor instituţii bancare şi diverşi consilieri şi experţi se consultă cu febrilitate în aceste zile pentru a definitiva, până joi, un nou plan de salvare a Greciei, dar pentru unii observatori dincolo de aceste eforturi se prefigurează spectrul unei Europe anti-sociale.

Este ceea ce constată un economist şi cercetător francez, Philippe Askenazy, care publică un articol pe această temă în ediţia de luni a cotidianului LE MONDE. Ceea ce i se cere Greciei acum, în schimbul banilor care pînă la urmă vor veni din diverse direcţii, este de a renunţa la o mare parte din avantajele sociale obţinute în ultimile decenii. Iar ceea ce i se cere acum Greciei, mîine i se va cere şi Portugaliei, şi Spaniei, şi Irlandei, şi Italiei... A fost o vreme când europenii considerau că sistemul lor de protecţie socială şi de avantaje de tot felul reprezintă un model care ar trebui adoptat şi pe alte continente. Iată-i acum în situaţie de regres anunţat la acest capitol. Pentru că atunci când o ţară, sau mai multe ţări îşi pierd suveranitatea economică şi acceptă reguli impuse de instituţii bancare şi pieţe financiare, primul lovit este cetăţeanul de rînd. Dictatura economică sau Europa anti-socială

Un nou concept este vehiculat de o vreme în presă: cel de dictatură economică. Unii comentatori cred că el poate fi perfect aplicat în acest moment Greciei. Europa anti-socială este o altă sintagmă care şi-a făcut apariţia în analizele publicate de presa franceză şi el este pus în ecuaţie cu rolul jucat de Fondul Monetar Internaţional şi de alte instituţii bancare. “Directorii FMI-ului se schimbă, scrie Philippe Askenazy în LE MONDE, dar principiile acestei instituţii rămîn." De la crearea sa, FMI-ul a avut o singură ideologie, cea a liberalismului absolut şi ori de cîte ori a intervenit într-o ţară, le-a cerut guvernelor respective să