Aseară, târziu, după ce operatorului Dolce i-a revenit semnalul pierdut prin furtuna bucureşteană, îmi vedeam liniştită de-ale mele pe net când mi-a atras atenţia începutul unei reclame. Un copil se juca cu două păpuşi (un Ken şi-o Barbie, presuspun) şi zicea aşa: “Şi el a părăsit-o pentru că ea nu ştia ce să mai gătească”. Morala reclamei era că cu plicurile Ideea Zilei nu ai problema asta, oferta e variată şi, deci, armonia relaţiei asigurată.
Trec peste faptul că varietatea Maggi la plic nu e chiar aşa… variată sau că mâncarea obţinută în felul ăsta are conservanţi şi tot soiul de chimicale şi mă opresc fix la ce-a zis copilul fiindcă sunt relativ surprinsă că în anul de graţie 2011 copiii ar mai fi educaţi cu mentalitatea “ea trebuie să gătească, şi încă variat!, pentru ca el să n-o părăsească!”. Zilnic, ceva de genul ăsta, nu?
Nu sunt neapărat la curent cu ce se practică zilele astea în termeni de cum pregătim odrasla pentru viaţă şi pentru viaţa în doi, dar speram, totuşi, că s-a depăşit mentalitatea mamelor care bagă în cap progeniturilor cum că locul ei e la cratiţă, iar locul lui e la masă şi că mâncarea şi gătitul reprezintă temelia într-o relaţie. Greşesc eu?!
Când s-a făcut masiv migrarea de la sate la oraşe, majoritatea noilor orăşeni veneau cu mentalitatea rurală, unde femeia era cea care trebuia să pună bucatele pe masă, iar treaba asta s-a perpetuat prin educaţie. Dar nu s-au schimbat, oare, generaţiile şi, deci, cultura, obiceiurile de viaţă şi consum?! Sau, din punctul ăsta de vedere, nimic nu e nou? Nu c-aş avea eu o problemă cu gătitul – îmi place, îmi iese, mă relaxează, chiar – dar, principial, cum să fie asta condiţie pentru continuarea – sau nu! – a unei relaţii?!
Ceva nu e-n regula la masa asta!
Credit foto: © Joanne Zh | Dreamstime.com Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Aseară, târziu, după ce op
