Recent, actualul Ministru de Externe a adus, din nou, în atenţia opiniei publice chestiunea votului prin corespondenţă. Reacţiile au fost diferite. Propunerea este populară printre românii care locuiesc în afara graniţelor. Democrat-liberalii au fost, previzibil, favorabili, pentru că au numeroşi suporteri în diaspora. Socialist-liberalii, tot previzibil, au fost împotrivă, pentru că diaspora le este ostilă. Recordul "aflării-în-treabă" îl deţine o domnişoară-deputat care l-a criticat pe Ministrul de Externe pentru iniţiativa sa, uitând că în urmă cu câteva luni se declarase de acord cu ideea.
Dacă domnişoara este comică, un domn coleg al dânsei, fost Prim-Ministru, este mai degrabă dezorientat. A găsit un raport recent (2011) al Comisiei de la Veneţia, despre care ne asigură că dovedeşte că ideea Minis-trului de Externe este "populistă". Probabil deputatul respectiv nici nu a citit documentul până la capăt. La "Concluzii" scrie negru-pe-alb: acolo unde există o proporţie mare de cetăţeni care trăiesc în afara graniţelor, aceştia pot avea un "impact decisiv" asupra alegerilor, ceea ce justifică "implementarea de măsuri speciale". Ia să vedem acum ce scrie în text despre aceste "măsuri speciale"... Paragraful 70, singurul care le menţionează, se referă la colegii distincte pentru cetăţenii cu domiciliul în străinătate.
Nimic, aşadar, despre limitarea "europeană" a exerciţiului dreptului de vot prin corespondenţă. Raportul chiar recunoaşte că obligaţia de a vota doar în ambasade şi consulate este o "limitare severă a dreptului de vot", care "ar putea" (observaţi forma condiţională) fi justificată doar dacă alte forme (votul prin corespondeţă sau electronic, ori prin reprezentanţi desemnaţi) nu sunt sigure.
Am o veste pentru criticii votului prin corespondenţă: există mijloace care permit un vot sigur şi secret, chiar prin corespondenţă. Tehnologia mo