Sâmbătă, trebuia să fiu la sfinţirea unei biserici româneşti din Ucraina. Eram invitat împreună cu alţi ziarişti şi variaţi patrioţi de mică şi mare anvergură la Hagi-Curda sau Camâşovca, o comună compact românească.
Am plecat vineri noapte din Bucureşti şi lucrurile au mers bine până la frontiera moldo-ucraineană, la punctul Giurgiuleşti-Reni, unde am ajuns pe la şase şi ceva de dimineaţă. O primă surpriză pentru cei 130 de români care voiau să se ducă la târnosire a fost când ne-au anunţat ucrainenii că pe cracul lor de vamă e o pană de curent şi că trebuie să aşteptăm. Am făcut asta cam două ore, cât să ne dăm seama că am pierdut cel puţin prima parte a slujbei, care începea la zece. După aia ne-a parvenit o veste care ne-a lăsat paf. Cică într-un microbuz din grupul nostru sunt două persoane indezirabile pe teritoriul ucrainean.
Coleg cu "terorista"
Mă gândeam că, fără să-mi dau seama, sunt implicat într-o mişcare teroristă menită să proclame Bugeacul independent sau să submineze aşa de tare statul ucrainean, încât acesta să se spargă în mii şi mii de cioburi, începând fix de la Reni. La un moment dat, un grănicer ucrainean cu o şapcă atât de mare că semăna cu un OZN i-a chemat pe "suspecţi". Am rămas mut de umire, cei doi erau colega mea de la Jurnalul Naţional Simona Lazăr şi soţul ei, jurnalistul de radio Valentin Ţigău. Ca într-un roman poliţist, am ajuns la concluzia că sub identitatea Simonei, care este şefa departamentului "Gastronomie" de la Jurnalul, se ascunde un fel de James Bond cu fustă, în misiune să fure reţeta ultrasecretă a borşului pescăresc ucrainean.
Poate chiar mai rău, este un terorist internaţional şi prin intermediul oalelor pe care le manipulează artistic prin redacţie trafichează uraniu, iar sarea pe care o utilizează poate să provoace antrax. După ceva timp, periculoşii mei prieteni au fost scoşi din cl
