Senatorii si deputatii nostri sunt oameni cu slujbe full-full time. Pentru ei somajul este o notiune despre care au auzit ca strica ratingul de tara, se gaseste in studiile lunare ale Institutului National de Statistica si este doar un cosmar destinat plebeilor.
Parlamentarii devin altruisti cu colegii de banca legislativa, vanzandu-si reciproc ponturi si foarte familiarizati cu tratatele care abordeaza modalitati de reproducere a banilor. Interesul national constituie pentru ei un simbolic bun de patrimoniu, un bibelou de portelan cu existenta efemera, cel putin in mandatul lor de alesi cu stea in frunte.
Faptul ca se afla in cea mai dispretuita rubrica a sondajelor inaintate spre rumegat "alora din teritoriu" nu le produce o cat de infima tresarire. Sunt in mijlocul bucatelor macar pentru patru ani. Atunci, carpe diem! Au la dispozitie destule toamne in care-si pot numara bobocii din cuibarele captusite cu bancnote puse grijuliu la eclozat.
In medie, alesii nostri castiga 55.000 de lei anual, ceea ce inseamna vreo 4.600 pe luna. Convertit, cam 13 pensii asigurate supravietuirii si aproximativ 6 salarii minim salahorizate pe economie. Serviciul nasterii legilor pentru domnii cu gulere scortoase dureaza fix 9 luni dintr-un an, iar timpul efectiv de lucru in Parlament atinge cu greu 3 zile pe saptamana.
Joi, la comisii, bate vantul, in vreme ce vineri si sambata se da buzna in colegii, acolo unde ia-ma de unde nu-s. Astfel, la o slujba efectiva de maximum 90 de zile din cele stabilite de Domnul spre a fi muncite intr-un an, demnitarul roman incaseaza o medie de 600 de lei zilnic. Daca pingeaua tarii e pontata cu circa 4 lei/h, vladica bifeaza 75 de lei pe nesuferita ora de munca.
Deficitul de orar este oferit cu recunostinta sub alte forme poporului care l-a catapultat in jiltul dregatoriei. Compensatia apare
