I se mai spune şi Cătălin Moroşanu. E luptător de kickboxing. Şi dansator de ocazie la Pro TV. În ochii multor amatori ai întrecerilor K-1 era, până sâmbătă seară, un tăvălug uman. Cu ochii injectaţi de ură, dinţii încleştaţi şi capul ras ţinut mereu aplecat în faţă, părea tot timpul că amuşină sângele prăzii. Şi îl găsea de regulă după ce intra în ring, unde se arunca sălbatic asupra adversarului, indiferent cine era acesta.

Ce s-a întâmplat sâmbătă deja nu mai este o ştire: Moroşanu l-a învins la puncte pe mult mai titratul luptător german Stefan Leko, luându-şi astfel revanşa pentru înfrângerea din 2007. Dar felul în care a făcut-o încă lasă loc analizelor. „Nimeni nu se aştepta de la Moroşanu să fie atât de tehnic în acest meci", s-a văzut nevoit să repete de câteva ori comentatorul partidei transmise de Eurosport. Într-adevăr, cel supranumit „Moartea din Carpaţi" a părut, poate pentru prima dată în cariera sa, uman. A gândit înainte să acţioneze, şi-a ales atent loviturile şi a fost mereu în gardă. Se poate spune chiar că şi-a respectat adversarul. „Îi mulţumesc lui Leko, îl iubesc pe Leko şi te iubesc şi pe tine", a izbucnit Moroşanu, neverosimil, către reporterul care îl intervieva după partidă. Moment în care a mai făcut un salt calitativ care părea de necrezut în cazul său: a devenit simpatic.

Pentru a nu fi loc de dubiu, este vorba despre acelaşi Moroşanu care anul trecut pierdea în mai puţin de 30 de secunde meciul cu olandezul Errol Zimmerman pentru că încercase să ia pe sus un sportiv net superior la capitolul tehnică. Luptătorul din Iaşi intrase în acea întâlnire după două luni pierdute pe platourile de filmare ale Pro-ului, în emisiunea „Dansez pentru tine". Şi este acelaşi Moroşanu care în 2009 pierduse un meci pentru că îşi atacase furibund adversarul - Taiei Kin, din Japonia - după gongul de final de rundă.

Totuşi, dacă „acelaşi"