Templul Angkor Wat

Aproape toate tradiţiile arhitecturale majore ale lumii s-au dezvoltat ca răspuns la nevoile practicilor religioase. Construcţiile erau locuri de cult, dar în acelaşi timp dădeau o dimensiune simbolică istoriei şi valorilor religioase. Fiecare dintre cele mai răspândite religii, hinduism, budism, islamism şi creştinism, a întemeiat o tradiţie arhitecturală proprie. Cea mai veche dintre marile religii ale lumii, hinduismul, îşi are originile în valea Indusului în mileniul al III-lea î.Ch. Cele două religii, cea budistă şi cea hindusă, s-au răspândit în întreaga Asie, iar edificiile au multe trăsături comune. La amândouă se regăseşte încercarea de a reprezenta Muntele Meru, care leagă cerul de pământ, creând astfel o structură sacră prin care zeii pot interveni în treburile oamenilor. Templul era un spaţiu arhitectural sacru, destinat practicării unor ritualuri. Incinta centrală a templelor indiene hinduse era numită "cameră" sau "matrice" şi era plasată pe axa intrării sub cel mai înalt turn. Majoritatea construcţiilor sunt alcătuite din trei părţi: baza, corpul central şi acoperişul în trepte, care corespund cel trei tărâmuri ale universului. Baza corespunde tărâmului muritorilor.

Iudaismul a apărut în mod oficial când Moise şi-a condus poporul în afara Egiptului în jurul anului 1240 î.Ch., conferind de la început arhitecturii o funcţie emblematică. Vechiul Testament cuprinde descrieri detaliate ale construcţiilor, uneori menţionându-se chiar dimensiunile acestora. Cel mai important edificiu al iudaismului, "Templul Regelui Solomon", a fost construit pentru a adăposti Chivotul Legii. Primul templu a fost distrus, iar din al doilea se mai păstrează foarte puţin. Cu toate acestea, anumite elemente ale templului au trecut în mitologia arhitecturii. Coloanele răsucite ale lui Bernini, folosite la Baldachinul bisericii "San Pietro" din Roma, u