Prahovenii au ajuns să-şi neglijeze copiii în modul cel mai alarmant sau, mai rău, să-i abuzeze fizic şi psihic, vărsându-şi nervii pe micuţi.

Centrul de plasament a ajuns să reprezinte pentru unii copii o speranţă de mai bine. Asta pentru că „acasă" este considerată de tot mai mulţi copii din Prahova „camera de tortură". Zeci de micuţi din judeţ au sunat în acest an la numărul de telefon 116 111 pentru a semnala cazuri de abuz, dar şi de neglijare sau molestare fizică.

Confruntaţi cu diverse probleme, precum lipsa unui loc de muncă, alcoolismul şi, nu în ultimul rând, sărăcia, unii părinţi devin agresivi cu micuţii de acasă. Chiar dacă abuzurile se concretizează sau nu în violenţă fizică, micuţii crescuţi într-un mediu conflictual sunt supuşi unui stres emoţional constant, care, pe termen lung, poate avea efecte devastatoare asupra psihicului lor.

„Tatăl meu vitreg a încercat să profite de mine!"

Din păcate, poveştile unor copii prahoveni sunt într-adevăr şocante. „Atunci când spunem «copilărie» ne gândim la jocuri, prieteni, vacanţe şi, nu în ultimul rând, la părinţi. Aceştia trebuie să sigure stabilitate şi siguranţă. Totuşi, unii copii au poveşti de viaţă cu adevărat triste. Este şi cazul unei fete de 15 ani, abandonată de mama sa de la vârsta de 5 ani. Ea a rămas în grija tatălui vitreg. S-ar putea spune că este vorba despre un om cu suflet mare, care şi-a dorit să ajute un copil abandonat. Din păcate, lucrurile nu stau chiar aşa. Abuzurile au devenit normalitate pentru acea fată şi se obişnuise ca, mai ales atunci când consuma alcool, tatăl vitreg să o lovească sau să îi adreseze cuvinte injurioase. Totul a culminat atunci când fata a devenit adolescentă. «Omul cu sufletul mare» a considerat că fata este suficient de mare pentru a intra în rolul de femeie şi a încercat să o abuzeze sexual. Totuşi, copila nu s-a lăsat intimidată şi a reuşi