In cadrul grupului BRICS, reflexul de coordonare este deocamdata insuficient dezvoltat, iar cooperarea pare a se baza pe un meniu a la carte. In ultima vreme, subiectul „BRIC" (mai nou, „BRICS") a suscitat un evident interes in mediile preocupate de viitorul economiei si politicii internationale. Dincolo de intuitia unui analist economic care a dat un nume sonor unui fenomen pe care mai multi il intrevedeau, tema este interesanta nu atit pentru ca exista multe de relatat din trecut, ci pentru ca se ridica si mai multe intrebari referitoare la viitor. In plina criza financiara si economica, patru tari mari si importante - Brazilia, Rusia, India si China - si-au anuntat explicit intentia de a coopera mai strins pentru a juca un rol mai important pe arena mondiala. Acum citeva luni, grupul a capatat si un „S" prin includerea celei mai puternice si moderne economii de pe continentul african - Republica Africa de Sud. Exista de acum un cadru relativ institutionalizat de cooperare, cu un secretariat permanent ce gestioneaza un program de consultari, inclusiv la virf, ce pare coerent si ambitios. Nu avea cum sa se ajunga intr-un timp atit de scurt la coerenta grupului marilor economii occidentale industrializate, faimosul G7, dar nu ar fi exclus ca acesta sa constituie un model pentru liderii celor cinci puteri. Criza mondiala a oferit o sansa aproape nesperata grupului BRICS, in incercarea sa de a-si intari vocea pe plan international si de a cere amendarea modului in care este gestionata economia mondiala. O tribuna excelenta pentru afirmarea identitatii BRICS o ofera „Grupul celor 20" (G20), care a devenit principala arena de coordonare intre guvernele statelor care „puncteaza" cel mai mult din punct de vedere al potentialului economic. Dar este clar ca multa lume asteapta (sau chiar spera) ca BRICS sa exercite o presiune mai consistenta asupra Vestului, in sensul reform