La aproape şase ani de la ieşirea PSD de la guvernare şi a lui Dan Ioan Popescu din guvern, „mâna lungă” a regimului Băsescu îl ajunge pe unul dintre „peştii mari” pe care noua putere promitea să-i prindă în năvodul justiţiei pentru a-i prezenta lumii bune, doritoare de exemple concrete de combatere a corupţiei.

Este, practic, prima decizie – chiar dacă nu definitivă – a justiţiei care sancţionează acumulările ilicite ale unor politicieni care s-au aflat în importante funcţii publice.

Pentru unii, ştirea aceasta se poate să nu aibă efectul aşteptat. Mai ales pentru aceia care nu sunt înzestraţi cu o memorie prea bună. Pentru că Dan Ioan Popescu nu a mai fost una dintre vedetele obişnuite ale scenei politice. După ce a îndeplinit, pentru o scurtă perioadă, funcţia de ministru al Industriei în guvernul Văcăroiu, Dan Ioan Popescu a revenit în forţă în 2000 când, ca ministru al Economiei, s-a dovedit a fi unul dintre cei mai redutabili membri ai echipei premierului Năstase. Având pe mână resursele energetice ale ţării, de numele său se leagă controversatele contracte pentru gazul rusesc, încheiate cu companii germane, sau atribuirea unor cote importante din producţia de electricitate unor companii privilegiate.

Acuzele de corupţie – neconfirmate – l-au însoţit pe Dan Ioan Popescu până în momentul în care „cercetătorii” averilor demnitarilor au descoperit diferenţe importante între declaraţiile oficiale şi realitatea din teren. Tip metodic şi prevăzător, DIP a venit cu o bogată documentaţie care atestă că averea sa provenea mai degrabă din moştenirea şi agoniseala nevestei, decât din leafa sa de demnitar. Din cele vreo 5 milioane reclamate iniţial, justiţia a reţinut în cele din urmă doar bunuri de vreun milion de euro care nu puteau fi justificate, dispunând confiscarea lor. Decizia nu este definitivă şi DIP mai păstrează o şansă de a-i convinge pe jude