Victor Ponta se străduieşte din răsputeri să ne convingă că este departe de a fi o marionetă a baronilor pesedişti. Cu ocazia mătrăşirii lui Marian Vanghelie din vârful organizaţiei PSD Bucureşti, s-a demonstrat un lider impenitent şi calculat, recurgând la tactici de o legitimitate îndoielnică, dar tipice breslei magistraţilor postdecembrişti - atât de dedicaţi chichiţelor procedurale, încât impunitatea a ajuns, între timp, la ordinea zilei în România.

Cu toate deciziile sale discutabile şi gafele de exprimare care au făcut deliciul presei, Marian Vanghelie rămâne unul dintre puţinii politicieni români postdecembrişti proveniţi dintr-un mediu cu adevărat modest, ascensiunea sa fiind una „muncită", întemeiată pe fler şi unele talente incontestabile. Acestea au adus PSD un număr considerabil de voturi într-o perioadă în care puţini s-ar fi aşteptat ca formaţiunea să mai poată recâştiga ceva din terenul pierdut în Capitală.

Comparativ cu Vanghelie, senatorul Dan Şova bunăoară s-a obosit infinit mai puţin în interesul partidului, preferând să îşi vadă liniştit de firme şi afaceri - care i-au şi cimentat, de altfel, prietenia cu şeful PSD, precum relata presa de curând. În cazul său, partidul reprezintă doar un vehicul pentru ambiţiile încă unui avocat cu prea puţină comprehensiune şi empatie pentru noţiunea „aflat în slujba oamenilor". Până în prezent însă, senatorul nu pare să fi căzut în dizgraţia şefului de partid, deşi numele lui Ponta a ajuns implicat într-un dosar DNA privind contracte suspecte ale firmei „Şova şi Asociaţii" cu „băieţii deştepţi" de la Rovinari şi Turceni.

Înainte de a ajunge, în 2008, printre aleşii neamului, Şova l-a consiliat juridic pe deja celebrul Cristian Rizea (PSD), fost şef al Agenţiei Naţionale pentru Sprijinirea Iniţiativelor Tinerilor (ANSIT), care a reuşit performanţa de a scoate din pepeni până şi blazata Comisie