Şi eu, precum majoritatea românilor, sunt nemulţumit de actualul sistem de partide.

De mai multă vreme se tot vorbeşte despre apariţia unui nou partid, uneori chiar despre un altfel de partid. Primesc şi mesaje prin poşta electronică despre acest lucru, de asemenea multe comentarii pe această temă apar la unele articole din presă, care nu tratează neapărat subiectul ca atare, dar ajung la acest punct. Chiar la articolul meu de săptămâna trecută au fost mai multe comentarii despre această chestiune, deşi textul trata „strategia" Opoziţiei. De bună seamă, unii cititori nu foarte mulţumiţi de strategia cu pricina se întrebau dacă, în ceea ce priveşte câmpul politic, n-ar fi nevoie de altceva, de un alt partid, de un altfel de partid. De altfel, nemulţumirea legată de performanţele partidelor noastre este constantă şi în creştere, fapt dovedit şi de nivelul tot mai scăzut al prezenţei la vot, cu fiecare nou rând de alegeri. Deja politologii se întreabă cât de bine mai asigură alegerile reprezentativitatea, dacă o raportăm şi la prezenţa la vot, nu doar la opţiunilor celor - tot mai puţini! - care votează. Pe acest fond au apărut dezbaterile acestea, mai degrabă în subteranele presei şi în comunicări private, legate de un nou partid.

Am mai fost şi întrebat dacă aş participa la o asemenea „aventură". Am răspuns că nu, că viaţa mea politică e încheiată de mult, dar că aş putea privi cu simpatie o asemenea iniţiativă. În fond, şi eu, precum majoritatea românilor, sunt nemulţumit de actualul sistem de partide, de toate partidele, şi mi-ar fi foarte greu să-mi formulez o opţiune. Îmi pot formula însă puzderie de in-opţiuni! Da, aş privi cu simpatie un alt partid, dar numai dacă ar fi şi unul altfel - deci, cu altă dimensiune umană a leadership-ului şi chiar membership-ului, cu un program real de guvernare, nu cu o însăilare de promisiuni fără cap şi coadă, cu