Sectorul care ar trebui să dea României cele mai bune randamente a fost vitregit sistematic prin politicile ostile aplicate de guvernele postdecembriste.

În ediţia de astăzi a rubricii Dosar, „Adevărul" vă prezintă cauzele care au adus agricultura românească în starea deplorabilă pe care o ştim cu toţii şi soluţiile de redresare pe care le propun oamenii de afaceri cu preocupări în acest domeniu. Lipsa unei viziuni strategice pentru acest sector vital din economia ţării a lăsat loc tuturor relelor posibile: fărâmiţarea parcelelor, meteodependenţa, pârloaga, un regim precar al proprietăţii asupra terenurilor, dar mai ales distrugerea infrastructurilor, în special a celor de irigaţii, de creştere a animalelor şi de desfacere a produselor.

În timp ce majoritatea ţărilor europene îşi modernizează agricultura şi îi susţin pe agricultori, noi aducem din import până şi cele mai banale alimente, legume şi fructe. Scăderea continuă a valorii adăugate din agricultură, ca pondere în Produsul Intern Brut, de la peste 21% în 1990 la 6% în 2010, este un argument suficient pentru a ne întreba ce au făcut, de fapt, în ultimii 20 de ani, cei care au condus Ministerul Agriculturii şi celelalte instituţii de resort.

Productivitatea înaltă din UE se obţine pe suprafeţe mari, cu tehnologii de ultimă oră Foto: reuters

Scumpirea alimentelor este principalul efect al indiferenţei cu care a fost tratată agricultura românească în perioada postcomunistă. Se cultivă tot mai puţin, cu costuri tot mai mari, iar ceea ce se produce ajunge cu greu la cumpărătorii din marile oraşe. Ţăranii au marfă de bună calitate, dar din diverse motive n-o pot duce la oraş, în timp ce orăşenilor li se vând alimente din import, la preţ de speculă, ceea ce denotă că potenţialul de creştere a afacerilor agricole este enorm.

Ca dovadă, particularii care au reuşit să preia marfa ţăranilor r