Scandalul legat de drepturile pe care le primesc revoluţionarii a pornit de la Turcescu şi a atins punctul culminant în editorialul de luni semnat de Grigore Cartianu. Chiar dacă e mai cunoscut ca jurnalist de sport, Cartianu ştie regula de trei simplă din matematică.
„Să facem câteva calcule. În luna mai 2011 se aflau în plată 15.966 de «revoluţionari», cu o indemnizaţie medie de 2.412 lei (la momentul respectiv, 587 de euro). Cheltuială totală: 9.372.000 de euro pe lună. Asta înseamnă 112.464.000 de euro pe an. În zece ani, suma depăşeşte un miliard de euro! Plus terenuri. Plus spaţii comerciale. Plus transport gratuit. Plus scutire de impozite.
Prin comparaţie, 206.382 de veterani de război ne costă, lunar, 7.223.000 de euro. Mai puţin decât cei 15.966 de revoluţionari! Ştiţi de ce? Pentru că indemnizaţia medie a unui veteran de război - incluzând invalizii şi văduvele de război - este de 145 de lei, adică de 35 de euro pe lună. Recunoştinţa faţă de un veteran de război este de 16,6 ori mai mică decât cea faţă de un «revoluţionar»! Unii au luptat pe front (de la Odessa până-n Munţii Tatra) câţiva ani. Ceilalţi au stat pe baricade (loco) câteva zile.
Ar fi timpul ca revoluţionarilor remarcaţi prin fapte deosebite să le crape obrazul de ruşine", scrie Cartianu în ziarul lui Dinu Patriciu.
În teorie, Grigore Cartianu pare să aibă dreptate. În practică, nu. Spre exemplu, pentru sumele mici pe care le primesc veteranii de război ar trebui să-i fie ruşine lui Emil Boc, şi nu revoluţionarilor. Mai apoi, dacă se reduc drepturile revoluţionarilor, ce va face Emil Boc cu banii? Îi dă Elenei Udrea să-i cheltuiască pe tot felul de prostii?
Personal cred că înainte de a cere reducerea drepturilor revoluţionarilor ar trebui ca Grigore Cartianu să spună câtă publicitate de la Emil Boc sau de la firmele de stat a primit ziarul „Adevărul". Mai apoi ar
