A venit rândul preşedintelui UDMR să se declare indignat de faptul că presa a aflat de la DNA de acuzaţiile care i se pregătesc unui ministru al său, dl Laszlo Borbely.
Dl Borbely făcea figură serioasă în Guvernul Boc, declaraţiile sale fiind întotdeauna echilibrate, acţiunile sale par, şi ele, la fel. Nu dă deloc impresia unui om care ar avea ceva de ascuns, precum un Micky Şpagă, ori Cătălin Voicu.
Desigur, lucrurile se vor lămuri, dacă nu cumva or să rămână, ca atâtea altele, îngropate acolo la DNA Oradea, ori mai sus, din motive care se pot bănui. Şeful DNA a şi început să se plângă de imixtiunile politicului în justiţie. Să fie un început? Sau e doar, aşa, ca de atâtea alte ori în situaţii similare, niţel praf în ochii fraierilor.
Sunt însă prea multe cazuri îngropate astfel, din ordine obscure, şi despre care se poate doar bănui că vor fi redeschise la momentul oportun, cam aşa cum promitea să mai scoată scrisorica găsită de Dandanache. Numai că, „la ocazie", noii noştri Dandanachi nu se mai duc „la Războiul...", ci direct la DNA sau la Parchetul General. De altfel, dezvăluind bileţelul dlui Călin Popescu-Tăriceanu către dl Traian Băsescu, în care i se cerea o vorbă bună la un dosar al liberalului Dinu Patriciu, dna Elena Udrea n-a făcut, fără voia sa, decât să confirme că acest tip de intervenţii se fac în mod frecvent. Se pare că bileţelele astea sunt unul dintre combustilii care pun în mişcare motoarele vieţii politice româneşti, ele întemeiază, pe dedesubt, alianţe uneori surprinzătoare, pentru guvernări sau opoziţii, dar le pot şi rupe atunci când e nevoie.
Din cauză că sunt foarte multe cazuri de dosare instrumentate politic, lumea vede asemenea dedesubturi şi acolo unde, poate, nu sunt. Dar poţi să-i faci pe sătenii lui Petrică să-l creadă pe acesta când le striga a treia oară că vine lupul, după ce îi minţise de două ori? Orici
