Cu un an înainte de alegerile locale şi cu un an şi jumătate de cele parlamentare, deja competitorii se agită.De pe acum se fac simţite manevrele spre a înclina prin mijloaceneortodoxe balanţa, fiind vizibile mai ales scenariile partidelor aflate la putere. Guvernul şi-a instruit prefecţii şi celelalte autorităţi locale să organizeze tot soiul de picnicuri de masă şi festivaluri de captare a bunăvoinţei. De pe acum s-a trecut şi la mita electorală sub formă de sacoşe, dublată de presiuni. Votul prin corespondenţă pentru diaspora - în măsura în care va fi imposibil de supravegheat şi de verificat de Opoziţie - va fi clar controlat de portocalii. Diversele forme de fraudă vor putea influenţa rezultatele, mai ales dacă se va înregistra - ceea ce e previzibil - un absenteism ridicat.

Efectul dezastruos al mitei şi măsluirii rezultatelor s-ar putea însă reduce considerabil prin restrângerea plajei de influenţă a acestora. Ceea ce se poaterealiza printr-o masivă participare la vot, care ar diminua mult consecinţele opţiunilor dirijate prin şpagă. Iar acest deziderat s-ar putea atinge - exemple există chiar în UE - prin introducerea votului obligatoriu. E în interesul populaţiei ca, în sfârşit, după 20 de ani, o participare masivă la scrutin să încredinţeze administrarea ţării unei Puteri clar legitimate de electorat.

Ar fi de adăugat o idee complementară. Obligativitatea prezentării la urne ar putea fi completată şi cu un sistem de prime/sancţiuni. Dacă, să zicem, 14-15 milioane de votanţi ar fi recompensaţi cu câte 100 de lei primă, în timp ce 3-4 milioane de absenţi nejustificat ar fi amendaţi cu câte 300 de lei, ar rezulta, prin diferenţă, o cheltuială de vreo 175 milioane de euro (cam cât vreo două săli de sport marca Udrea), sumă care ar scădea şi mai mult prin cuplarea alegerilor locale cu cele parlamentare. Democraţia costă, dar e timpul, după atâtea