Dintr-un anumit punct de vedere, vara ar trebui să ne bucurăm: traficul auto este foarte relaxat. Pe de altă parte, vedem acum cât de izolaţi trăim în acest oraş. De ce depopularea Bucureştiului în perioada vacanţelor nu ar trebui să reprezinte nici un motiv de fericire?

Bucureştiul este probabil singura capitală din Uniunea Europeană care se goleşte în lunile iulie-august. Localnicii îşi caută refugiul la munte sau la mare, în ţară sau în străinătate, oriunde, cât mai departe de acest oraş. În locul lor însă nu vine aproape nimeni. Spre deosebire de majoritatea capitalelor europene, care în această perioadă îşi trăiesc gloria şi-şi rotunjesc veniturile pe seama turiştilor străini, cu aparate de fotografiat atârnate la gât şi cu buzunarele pline, Bucureştiul îşi continuă existenţa anostă de oraş cu obiective turistice veşnic în reconstrucţie, cu infrastructură veşnic în reabilitare şi cu politicieni care veşnic au planuri mari, dar din care nu materializează decât extrem de puţin.

Capitala României nu ştie şi nu poate ţine pasul cu rudele ei din Europa. În timp ce restul marilor oraşe se pregătesc din timp pentru sezonul estival, Bucureştiul a intrat în vară cu două mari muzee în renovare - în cazul Muzeului Antipa, de exemplu, termenul de finalizare a lucrărilor a fost anunţat mai întâi pentru aprilie, pentru ca apoi să fie decalat în fiecare lună - şi cu Centrul Vechi plin de gropi şi şanţuri, în ciuda declaraţiilor optimiste ale primarului Oprescu. De altfel, ultimul termen vehiculat în cazul finalizării lucrărilor la probabil singura zonă de distracţie din Bucureşti comparabilă cu cea din alte capitale europene este luna septembrie, deci la sfârşitul sezonului de vacanţă.

Chiar şi în aceste condiţii, cu puţină îngăduinţă, ar exista totuşi motive pentru ca turiştii străini să vină în Bucureşti. Măcar dacă ne orientăm după