In anul 1930, o adolescenta de 15 ani de origine mexicana a plecat din SUA, impreuna cu parintii ei, pentru a-si vizita tara natala. Punctul final al calatoriei era Canionul de Cupru (Barrancas del Cobre), parte a unui lant de 20 canioane, mai mari si mult mai adanci decat binecunoscutul Grand Canyon din SUA.

Istoria spune ca fata era curioasa din fire si nu a tinut cont de avertismentele parintilor, care o sfatuiau sa nu se aventureze in imprejurimile necunoscute. Inconjurand zona, fata a descoperit o mina parasita, pe care a vizitat-o. In mijlocul pesterii, fata a descoperit un craniu si aproape de acesta un schelet uman. Langa acestea se mai afla un alt schelet mai mic, probabil al unui copil, scriu jurnalistii de la Teen Problem, intr-un amplu material.

Fata, pe numele ei Maria, stia din strabuni ca nu trebuie sa deranjeze sufletul celor morti si, totusi, a luat cele doua cranii cu ea. Cu siguranta, nu constientiza pe atunci ce valuri va starni, peste ani, gestul ei in randul oamenilor de stiinta. Personal nu a trait sa auda concluziile specialistilor referitoare la cele doua cranii: cand Maria a murit, acestea au ramas la niste rude apropiate.

Ani la rand, aceste cranii au fost pastrate intr-o cutie, iar in 1997 de ele s-a aratat interesata o famile de biologi, pasionati de fenomenul OZN. Iar primul lucru la care s-au gandit, vazand craniul cel mic, a fost acela ca nu apartine unui om. Cei doi au mers sa se intalneasca cu scriitorul Lloyd Pye, care in cartile sale incearca insistent sa arate ca omul inteligent a aparut pe Pamant nu printr-un proces evolutionist si nici din voia lui Dumnezeu; este rezultatul vizitei unor civilizatii extraterestre.

Craniul cel mare nu l-a impresionat pe Pye, dar cel de-al doilea, mai mic, pur si simplu l-a socat pe scriitor. Craniul era mic, cu o forma ciudata si cu orbite oculare ne