Duminică seara, la Frankfurt, naţionala de fotbal feminin aJaponiei a atins Everestul. Niponele au câştigat în premieră titlulmondial, în faţa favoritei SUA, după ce au revenit de două ori înmeci şi s-au impus la penalty-uri. A fost un succes care arăsplătit tenacitatea, o caracteristică a întregii naţiuninipone.

Pentru poporul japonez e aproape imposibil să găseşti vreun motivde bucurie din martie încoace. Cel mai greu cutremur prin care atrecut în istorie, un tsunami devastator plus un dezastru nuclear.Şi totuşi, selecţionata de fotbal a readus zâmbetul pe obrazul uneinaţiuni obişnuite mai mult să îndure. Ştim de "Gladiatorul" şi altefilme motivaţionale pe care Guardiola şi alţi antrenori le-aufolosit pentru a-şi motiva echipa. Selecţionerul Norio Sasaki le-apus fetelor imagini cu coasta Japoniei, distrusă de cutremur şitsunami. Au rezultat multe lacrimi, dar şi energia pentru un turneupresărat cu rezultate extraordinare.

Primultitlu pentru Asia

Micuţele nipone (1,62 metri media de înălţime) au eliminat însferturi Germania, gazda turneului şi câştigătoarea ultimelor douăMondiale. Iar în finală au învins SUA, echipă care a prinsîntotdeauna podiumul CM şi pe care n-o învinseseră niciodată în 25de meciuri. Finala CM a fost însă altfel. Cu japonezele în rol depăsări Phoenix. Au egalat mai întâi prin Miyama (81), după ceMorgan deschisese scorul (68), apoi au împins meciul lapenalty-uri, prin căpitanul Sawa (117), după ce reuşita lui Wambach(104) părea că va aduce al treilea titlu pentru SUA. Penalty-urileau adus însă primul trofeu pentru Japonia şi primul câştigatvreodată de o naţiune din Asia.

Dacă ar fi existat o echipă care ar fi putut să nefure titlul, atunci asta era doar Japonia. Sunt bucuroasă pentruele

Hope Solo, portar SUA

Am alergat şi am alergat. Eram epuizate, dar amcontinuat să alergăm

Homare Sawa, căpitan