O emisiune numită de obicei talk show politic, pe teme sociale, economice etc. pune în scenă o confruntare simbolică între jurnalistul-moderator şi invitaţii consideraţi sursă pentru informarea publicului, pentru explicarea unor fenomene politice, economice, sociale şi pentru motivarea unor decizii care influenţează viaţa omamenilor. Într-o lucrare apărută în Franţa, tradusă şi la noi, Patrick Charaudeau şi Rodolphe Ghiglione pun pe seama pierderii accesului cetăţenilor la decizie, deci pe seama crizei democraţiei reprezentative „deriva unor media care abandonează mai mult sau mai puţin progresiv rolurile lor identificate şi identificabile de a oferi informaţii, cunoştinţe, cultură, divertisment, pentru a-şi atribui roluri – imaginare – de intervenant capabil de a trata dezordinea socială”.

Organizatoric, de talk show răspunzători sunt producătorul şi şefii lui editoriali, precum şi moderatorul, jurnalist la acest gen de dezbateri, iar nu un actor, deşi transformarea în spectacol inclusiv a informaţiei este o tendinţă mai generală, cum o demonstreză şi Mirela Lazăr în cartea sa „Noua televiziune şi jurnalismul de spectacol”, apărută în 2008 la Polirom. Rolul moderatorului este de a pune întrebările revelatoare pentru subiect, de a intermedia poziţiile opuse şi a le face inteligibile pentru public, de a stimula dezbaterea.

Ce vede telespectatorul român pe canalele de ştiri şi nu doar acolo? Vede false dezbateri pe false teme unde moderatorul nu întrebă ci insinuează, nu se documentează ci face speculaţii, nu păstreză neutralitatea faţă de invitaţi, ci se războieşte cu cei care, conform agendei stabilite adesea direct de la patron, sunt asimilaţi ca inamic. Mai presus de orice, moderatorul se pune pe sine în centru, experienţa proprie este folosită ca referinţă universală, cum face Radu Moraru (10 TV). S-a dus DNA la cuscra ministrului Borbely suspectat că ar