De data aceasta, Cabral pare că lasă locul naratorului celui care a trăit una dintre cele mai triste şi dezamăgitoare experienţe de viaţă: aceea de a fi părăsit pentru altul. Sentimentele sunt exprimate atât de firesc, încât devii empatic, fără să vrei, cu cel care trece printr-o astfel de dramă sufletească.
"Vrei un sfat, o vorba buna, un pai de care sa te agati? N-am. Iti spun verde in fata ca vei suferi mai mult de-atat. Mult mai mult. Te vei simti din ce in ce mai gol pe dinauntru. Vei seca pe dinauntru, te vei usca. In fiecare seara, atunci cand toti vor fi plecati din jurul tau, te vei infasura in voaluri de disperare, vei febril ceva - orice! - de care sa te agati, sa-ti dea un sens, o directie sau macar o clipa de liniste! Dar nu vei gasi altceva decat disperarea aia care se va lipi de tine ca un tricou udat de ploaie. Si-ti mai spun ceva... nu o vei uita niciodata. Iti vei aduce aminte vag cum arata prima fata cu care te-ai iubit trupeste, poate vei putea tine minte primul sarut... poate. Dar pe ea iti spun sigur ca n-o vei uita niciodata, ea va fi cea care te-a frant, care te-a adus in farame, cea care te-a insemnat pe viata. Iti vei aduce aminte mirosul ei, iti vor suna in urechi gemetele placerii ei cu tine pe vecie, vei vedea putin din ea in toate viitoarele femei ale vietii tale, dar vei gasi doar farame, niciun intreg. Te va chinui pentru totdeauna, ea, cea pe care ai iubit-o ca un nebun si care te-a parasit pentru un altul. Stiu ca te intrebi cine sunt si de unde stiu toate lucrurile astea despre tine, despre voi. Eu sunt cel pe care l-a parasit pentru a fi cu tine", este scris pe blogul lui Cabral.
De data aceasta, Cabral pare că lasă locul naratorului celui care a trăit una dintre cele mai triste şi dezamăgitoare experienţe de viaţă: aceea de a fi părăsit pentru altul. Sentimentele sunt exprimate atât de firesc, încât devii empatic
