Franţa îşi exprimă speranţa că noul plan de ajutorare a Greciei, încă în plină dezbatere va fi adoptat joi, 21 iulie, la summit-ul extraordinar al zonei euro, convocat la Bruxelles. Valérie Pecresse, ministrul Bugetului şi purtătoarea de cuvânt a Guvernului francez, declară pentru Agenţia France Presse că planul este în mare conturat şi că singura problemă care mai trebuie tranşată ţine de participarea sectorului privat la această operaţiune de salvare financiară a Greciei.

Unii economişti şi comentatori consideră că în privinţa Greciei se ştie mai mult ce nu ar trebui făcut. Nu trebuie să ne imaginăm, scrie un economist în Le Monde, că Grecia ar putea fi salvată la fel cum s-a întâmplat cu Marea Britanie în 1976. La acea oră, Marea Britanie era considerată drept "marele bolnav al Europei", fiind confruntată cu un şomaj galopant, pe fondul unei inflaţii enorme şi în contextul unui sector industrial îmbătrînit.

Londra a cerut atunci intervenţia FMI-ului, care a impus Marii Britanii ceea ce îi impune acum Greciei: austeritate şi privatizări masive.

Grevele şi mişcările sociale de la acea oră au fost în Marea Britanie la fel de puternice şi disperate cum sunt astăzi în Grecia. Grecia, o problemă aparte

Comparaţia între cele două ţări se opreşte însă aici, pentru că Marea Britanie mai dispunea de un pol financiar în plină dezvoltare şi treptat s-a redresat. Or, Grecia este o ţară supra-îndatorată, a cărei pondere economică este de numai 2%, în contextul Uniunii Europene.

Să nu ne imaginăm, pe de altă parte, că noi împrumuturi de zeci şi zeci sau chiar de sute de miliarde de euro vor rezolva problema greacă, mai spun cei mai mulţi experţi. Rezolvarea problemei va fi doar amânată. Iar în contextul în care pieţele financiare îşi impun voinţa pe planetă, în dauna deciziei politice, nimic nu va putea fi rezolvat până când nu va fi