În ciuda faptului că asfaltările din municipiu din ultimii ani au venit ca o mănuşă pentru locuitorii care-şi rupeau maşinile prin gropile oraşului cosmopolit, nu acelaşi lucru putem spune despre modul cum sunt realizate acestea. Nu trebuie să fii inginer constructor sau să fi studiat ani buni compoziţii de materiale sau rezistenţa lor ca să-ţi dai seama cum se fac lucrările de asfaltare de milioane de euro pe an, care necesită reparaţii de la un an la altul. În plus, de asta are primăria alocate sume mari pentru lucrări de asfaltare, pentru că ştie care sunt materialele cu care lucrează şi rezistenţa minimă a acestora. Dacă marile bulevarde, cele aflate la vedere, sunt decopertate şi asfaltate, în fiecare an, de la zero, pentru a lua ochii lumii, nu acelaşi lucru se poate spune despre străzile lăturalnice ale Constanţei. Acolo unde nu locuiesc nici şefi cu conturi doldora, nici primari sau şefi de instituţii cu greutate, ci oameni simpli, cu maşini mai mult sau mai puţin simple, însă care au nevoie de confort cel puţin din acest punct de vedere, dacă pentru altele este mai greu, deseori imposibil. E mai uşor să spui că, anual, asfaltezi oraşul de 12 milioane de euro când, de fapt, de ani, poţi trece pe lângă multe gropi din carosabil, de pe străzi intens circulate, fără speranţe că muncitorii vor veni să le acopere curând. E mai la vedere şi mult mai bine expusă lucrarea de decopertare a bulevardului IC Brătianu, anuală sau aproape anuală. Toată lumea vede că se lucrează intens că se foloseşte mult material şi că banii daţi de primărie, din buzunarele noastre, sunt folosiţi cu spor. Din milioanele de euro ale primăriei nu s-au găsit însă puţini bani să se asfalteze un trotuar de maxim 200 de metri lungime unde era imposibil de circulat. Au găsit însă bani un partid, mai mic, dar cu bani, care în două zile l-au făcut brici, ca nou. Cu forţa de muncă a primăriei, da