Laurenţiu Buş, un nume care până acum câteva luni nu spunea marelucru. Până şi în cronicile meciurilor era botezat "Sergiu", dupănumele fratelui mai mic şi mai cunoscut de la CFR Cluj.
Adus în vara anului trecut la Galaţi, după ce Gheorghe Hagifusese primul care văzuse în el un viitor fotbalist şi îl luase laPoli Timişoara, mijlocaşul stânga de picior drept părea că estesufocat de presiunea Ligii I. În turul campionatului precedent aprins doar 180 de minute pe teren: câte 45 de minute în două jocurişi numai unul integral, în acel 0-4 de la Vaslui.
Zilele sale la Oţelul păreau numărate, însuşi eroul Galaţiuluiadmiţând că se pregătea de transfer. Finalul de sezon l-a salvatînsă, fiind unul dintre cei mai în formă jucători ai moldovenilor.Acum, startul a fost perfect: golul decisiv în Supercupă.
Laurenţiu, de câte ori ţi-a sunat telefonul astăzi (n.r. -ieri)?
Doamneee! (aproape iritat) E incredibil aşa ceva, aproape că mi s-adescărcat. Am primit zeci de telefoane, ceva greu de închipuit! Şim-au sunat mulţi ziarişti să mă întrebe despre golul cu Steaua.Sincer? Se face cam mare tam-tam pentru un simplu şut lapoartă...
Totuşi, ai marcat pentru un 1-0 care vă mai aduce un trofeuîn vitrină. Chiar nu ţi se pare important?
N-am spus că nu este important, ci doar că se exagerează. Ce marelucru s-a întâmplat? Am dat gol cu Steaua, nu cu Real Madrid înfinala Ligii Campionilor! Doar mi-am făcut datoria pe teren. Am datgol, e drept, dar la fel de uşor putea s-o facă alt coleg dinechipă.
Eşti prea modest. Dorinel ţi-a sugerat să fii reţinut îndeclaraţii?
Nu, dar toţi băieţii de la Oţelul suntem aşa. Nu trebuie săpetrecem săptămâni în şir după meciul cu Steaua! Începe campionatulşi trebuie să rămânem la fel de concentraţi. Sezonul abia aînceput.
Credeai vreodată că poţi deveni erou în Supercupă?
Nu visam a
