Populaţia planetei creşte cu 219.000 de suflete, zilnic. Un miliard de oameni, din şapte miliarde câţi există acum, suferă de foame şi 44 de milioane li se alătură, anual, întrucât veniturile le scad sub pragul subzistenţei. Consumul global de cereale s-a dublat, în perioada 2005 – 2010, faţă de 1990 – 1995. Producţia de cereale nu mai poate satisface cererea, din mai multe considerente: terenurile cultivabile se împuţinează - o treime(!) sunt în curs de deşertificare, altele sunt inundate din cauza creşterii nivelului Oceanului planetar, de pe urma fenomenului încălzirii globale, alte terenuri sunt ocupate de construcţii, nu se mai poate asigura apa necesară pentru irigaţii, capacitatea de producţie a ajuns la plafonul maxim în ţările dezvoltate.

Efectele sunt, deja, vizibile: preţul grâului pe pieţele internaţionale a crescut cu 90% faţă de vara anului 2010, al porumbului cu peste 60%, al zahărului cu peste 30%, la soia majorarea fiind tot peste 30%. Creşteri de preţuri lunare se văd la tarabe, iar calcule simple arată că este inevitabil ca preţul alimentelor să crească, cu o treime, în următorii doi ani. Iar atunci când preţurile cresc, iar puterea de cumpărare scade, urmarea logică este foametea. O criză alimentară globală este iminentă, spun specialişti cu reputaţie internaţională, precum Lester Brown, fondatorul Worldwatch Institute şi al Earth Policy Institute.

România are potenţial de producţie agricolă, fiind al cincilea stat european din punct de vedere al suprafeţei arabile. Totuşi, importăm 70% din produsele alimentare, iar 4 copii cu vârsta până în cinci ani, dintr-o sută, sunt subnutriţi – ca să nu mai vorbim de copiii mai mari şi de adulţi.

Cu toate acestea, Valeriu Tabără, ministrul Agriculturii este optimist şi a susţinut, în repetate rânduri, că România nu poate fi afectată de foamete. Într-un interviu în exclusivitate pentru Jur