Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc, considerat unul din cei mai mari duhovnici ai Ortodoxiei, a slujit timp de 35 de ani la Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol. A trecut prin închisori mai mult de un deceniu şi a fost călugăr 64 de ani.

Părintele s-a stins din viaţă ieri, la mănăstire.

Din închisori: "Eu nu am murit"

Arsenie Papacioc, pe numele lui de mirean- Anghel Papacioc, s-a născut în august 1913, în satul Misleanu, Perieţi, judeţul Ialomiţa. În 1932, a absolvit Şcoala de Arte şi Meserii. După îndeplinirea stagiului militar, Papacioc pleacă la Braşov, unde lucrează la fabrica de armament Malaxa.În decembrie 1938, este arestat pentru prima dată şi închis în lagărul de la Miercurea Ciuc.

Este eliberat în 1940 şi se stabileşte la Zărneşti.

După ce ajunge primar al comunei, este arestat din nou, în urma rebeliunii legionare din 1941. Condamnat la şase ani de închisoare, face cerere să fie eliberat ca să lupte pe front. Iniţial, i se aprobă, este lăsat în libertate, însă, când ordinul este evocat, încearcă să fugă peste graniţă, în Iugoslavia. Prins în 1942, este închis la Aiud, până în 1946.

"Nu ştiai dacă trăieşti până mâine. Această stare de tensiune extraordinară îţi dădea ocazia să îţi cunoşti marile tale intimităţi. Nu este vorba de o suferinţă. Tendinţa lor era exterminarea prin înfometare. Zarca e o închisoare în închisoare, făcută de unguri pentru români, ca să-i omoare, unde fără discuţie i se aplica regimul dorit fiecărui ins sau fiecărui grup de inşi. Ultimii ani - un an, doi - numai în zarcă m-au ţinut. I-am înfruntat la o întâlnire pe care ne-au făcut-o ei acolo, cu deţinuţii vânduţi, ceea ce era egal cu moartea. Dar nu a vrut Dumnezeu. M-au băgat la răcitor. În trei zile mureai, constatat. M-au băgat cinci zile, nu am murit! M-au băgat şapte, n-am murit. La camere frigorifere, ştiţi. E groaznic! Nu ştiu dacă m