Nu ma pot opri sa nu observ dialogul dintre personaje, capitol la care cohorte de prozatori cu ifose cad din empireu unde... stiu eu. La Elena Petriman dialogul e firesc, oamenii vorbesc exact ca oamenii de pe strada, iar nu cu nu stiu ce intentii absconse ale autorului, dar nici ca in filmele romanesti de altadata, cind personajele spuneau ritos: "Eu maninc", "Eu ma duc la cinema".

Daca sinteti dintre aceia care stiti sa nu adormiti cu ochii atintiti la televizor, daca nu urmariti cu vadita emotie si invidie pe Bianca Dragusanu, Daniela Crudu sau pe speculantul prostiei Dan Diaconescu, atunci merita sa cititi volumul Intilnirea din tren, de Elena Petriman Taralunga (Editura Sfera, Birlad). Autoarea nu-si propune sa ne duca cu vorba prin bolgiile raului mediatic si pina la urma stirnind raul din noi, ci ne poarta intr-o fictiune de 150 de pagini prin istoria neamului ei. Dintr-un scrupul de autoare de fictiune, care da de inteles ca nu face o simpla evocare, Elena Petriman numeste in carte satul de origine Petresti. In realitate, acesta se numeste Burdusaci, judetul Bacau, obirsie a multor spirite de virf ale tarii, numai invocarea celor eminente ar ocupa intreg spatiul acestui articol. In cuvintul preliminar sint pomenite doar doua: poetul si italienistul C.D. Zeletin si Stefan Zeletin, sociolog si economist de seama dintre cele doua razboaie mondiale. Pornind de la o carte de memorialistica a acestuia din urma, Retragerea, care relateaza nenorocirile de pe frontul romanesc din primul razboi mondial, autoarea continua sa scrie alte episoade ale istoriei locale, ale „parintilor din parinti", cum spune Poetul. Eroii povestirilor sint asa-zisii „oameni simpli" care fac istoria, caci, spune personajul Viviana, de buna seama un alter-ego al autoarei: „Din punctul de vedere al celor ce au scris memorialele de razboi, de regula ofiteri profesionisti ai armatei romane