Preşedintele Băsescu menţiona că, la insistenţele părţii române, FMI a inclus managementul privat între mijloacele avute în vedere pentru eficientizarea companiilor de stat, deocamdată aflate pe pierdere în majoritatea lor.

Preşedintele Băsescu a explicat că Banca Mondială, şi nu FMI, s-a ocupat de problema restructurărilor şi privatizărilor, FMI având în grijă îndeosebi problemele de echilibru macroeconomic şi, doar în acest context, cerând supravegherea întreprinderilor de stat cu pierderi spre a le diminua impactul negativ asupra economiei. Preşedintele a mai vorbit de un fel de proporţie adecvată ce ar fi fost atinsă între proprietatea publică şi proprietatea privată în România, sugerând astfel că formula managementului privat la întreprinderi de stat ar fi formula de a avea un management mai performant fără noi privatizări, adică fără noi înstrăinări din domeniul public.

Spre a fi strict exacţi, FMI, pe lângă faptul că a ţinut în vizor de mult aceste din urmă întreprinderi, şi-a depăşit, ca să spunem aşa, mandatul său, insistând mereu şi mereu asupra restructurării sau privatizării lor. E adevărat însă că problema managementului privat la întreprinderile de stat nu s-a pus niciodată şi că este o premieră în noul acord cu România. Dar, evident, nu s-ar putea spune că FMI nu ştia de posibilitatea aces¬tei modalităţi şi că o descoperă aşa, deodată, abia acum. Ceva l-a determinat nici să nu se refere la ea până acum şi îl determină s-o ia în seamă acum!

Dincolo de vrerile cuiva - în speţă în cazul de faţă Guvernul român, pe de o parte, şi FMI, pe de altă parte -, asta cu managementul privat la întreprinderi de stat este încurcătură mare! Păi, s-o luăm de la început. Totul ar trebui demarat cu întocmirea unor caiete de sarcini în atenţia celor dinăuntru, dar de fapt din afară, doritori să preia managementul! Pentru asta ar trebui să se ştie ce se