Foto: Cristian Marcu UDMR nu are de ales. Ca să-şi ducă la bun sfârşit marele „proiect” de modernizare a statului român, Traian Băsescu are nevoie de un guvern. Adică de o majoritate parlamentară. Adică de un UDMR alături de el, fără dubii, fără cârcoteli, fără ochii roată după alternative. În felul ăsta, şi votul prin corespondenţă, şi o formă de reorganizare teritorială, electoral convenabilă, pot să se nască în cele din urmă şi să conducă PDL spre un scor bun în alegeri.

Acesta e mesajul principal al spectacolului mediatic, din ultima săptămână, legat de apartamentul cuscrei ministrului Borbely. O afacere încâlcită asupra căreia evident că nu mă pot pronunţa pe fond. Dar în formă, toată desfăşurarea seamănă, ca două picături de apă, cu montările pentru televiziune regizate de Daniel Morar, de fiecare dată când o pisică trebuie arătată cuiva.

Ministrul e acuzat că a primit ne­me­ritat o zugrăveală a acelui apar­ta­ment din familie. Ce fac procurorii? Per­cheziţionează apartamentul. Toa­tă lumea ştie că nu printr-o per­che­zi­ţie îţi dai seama dacă o locuinţă a fost sau nu zugrăvită. Eventual printr-o expertiză. Nu scotocind prin sertare şi computere. Absurdul procedural e evident, dar totul are o logică politico-poliţistă.

„Dosarul” trebuie să producă ştire, să se menţină în actualitate pentru ca mi­nistrul în cauză să simtă presiunea. Mai ţineţi minte? După ce Parlamentul a respins cererea DNA de a mi se percheziţiona locu­in­ţa, pentru a se vedea dacă apartamentul avea ferestre, „procurorii anticorup­ţie” i-au percheziţionat pe vecinii mei. Tot absurd. Dar încă o ştire a apărut atunci la televizor legată de percheziţii şi de Strada Zambaccian. Era perioada când eu nu mai trebuia să fiu preşedintele Camerei Deputa­ţilor. Când n-am mai fost, s-a renun­ţat imediat la ideea de percheziţie. Nu mai era utilă în dosar.

UDMR începe să simtă tot m