Astăzi se împlinesc 189 de ani de la naşterea lui Gregor Mendel, considerat părintele genetici. Logo-ul Google s-a transformat miraculos în mai multe păstăi care simbolizează „Legile eredităţii ale lui Mendel”.

Gregor Mendel a studiat transmiterea caracterelor ereditare de la organismele parentale la progenituri si a stabilit o serie de legi, denumite Legile lui Mendel.

Observatiile sale au fost publicate in 1865 si 1866 (“Experiments on Plant Hybridization”), initial fiind foarte controversate si au fost redescoperite si valorificate in 1900, devenind o parte esentiala a geneticii clasice.

Prima lege a lui Mendel (-1-)

Aceasta lege a fost stabilita prin urmarirea rezultatelor incrucisarii intre indivizi care difera printr-un singur caracter. Contine patru observatii majore:

Diferite variante ale unei gene sunt responsabile de variatii ale caracterelor mostenite. Apare astfel conceptul de gene alele. Alelele sunt versiuni diferite ale unei gene, care codifica acelasi caracter fenotipic. De exemplu, fiecare om are o gena care controleaza culoarea ochilor, dar exista variante ale acestei gene ce determina culori diferite ale ochiului, eg. albastru, verde, caprui, etc.

Pentru fiecare caracteristica, un organism mosteneste doua gene, cate una de la fiecare parinte. Fiecare gamet contine o alela astfel incat, in momentul fecundarii, zigotul va avea pentru fiecare caracter o alela de la mama si una de la tata.

Prima lege a lui Mendel (-2-)

Daca cele doua alele sunt diferite, doar una dintre acestea (alela dominanta) se va exprima si va determina aparitia unui carcter fenotipic. Astazi se stie ca fenomenul este de fapt mai complex si exista abateri de la aceasta regula, cum ar fi fenomenele de codominanta (in cazul grupelor sangvine) sau dominanta incompleta (in cazul plantei Mirabilis jalapa).

Cele doua alele din genomul un