Cenuşăreasa, Arabella, Peter Pan, Albă ca Zăpada, Greuceanu, Alice în Ţara minunilor – toate sunt poveşti care ne-au încântat copilăria – şi nu numai, fiindcă eu, una, cel puţin, revăd cu plăcere şi azi filme de desene animate din seria Disney Classic.
Cu Harry Potter, însă, am avut un fel de relaţie specială. Am citit toate cărţile, imediat ce au apărut, şi m-au fascinat detaliile cu care autoarea a construit nu doar personajele ci şi întreaga lume de vrăjitori, castelul Hogwarts, felul în care se accesa peronul 9 3/4, jocul de Vâjthaţ, personajele mişcătoare din tablouri, tot! Poate şi ăsta e unul dintre motivele pentru care aventurile micului vrăjitor cu semn în frunte au ţinut cu respiraţia tăiată o mulţime de copii, mai mari şi mai mici.
Am văzut, săptămâna trecută, în avanpremieră la Cinema City (IMAX 3D), ultimul film din serie – partea a doua. Mă aşteptam să fie mai lălăit, dar n-a fost cazul. Cum spuneam, detaliile cărţii sunt atât de savuroase şi bine (de)scrise încât producătorii filmului au avut cu ce lucra şi au făcut-o foarte bine! Ecranizarea e fidelă şi, chiar dacă ştiam ce urmează şi cum se termină, tot am urmărit concentrată acţiunea, fiindcă te prinde. Şi, da, îmi pare foarte rău că s-a terminat. O să existe, din toamnă, o continuare, dar altfel…
Nu vreau să vă spun ce şi cum, pentru cei care n-aţi citit cărţile şi vreţi să mergeţi la film ci să vă reamintesc doar că uneori ne prinde bine în viaţă puţină magie! Hocus – pocus! Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Cenuşăreasa, Arabella, Peter Pan, Albă ca Zăpada, Greuceanu, Alice în Ţara minunilor – toate sunt poveşti care ne-au încântat copilăria – şi nu numai, fiindcă eu, una, cel puţin, revăd cu plăcere şi azi filme de desene animate din seria Disney Classic.
Cu Harry Potter, însă, am avut un fel de relaţie specială. Am citit toate cărţile, imediat ce au apăru
