Comisia Europeană a mângâiat cu reţinere creştetul Justiţiei române, spunând că râvna DNA în a înghesui prin colţuri "caracatiţele" corupţiei de cinci stele este convingătoare, dar că, "vai!", ceva se poticneşte pe drum şi picăm în vechea boală a eşecului la finalizare.
De fapt, înalţii eurocraţi din Comisie îmboldesc, repetat, Justiţia către transparenţă, obiectivitate, eficienţă. Nu este vorba de a-i da brânci într-un sistem ideal, ci de a-i arăta că are metehne de care nu reuşeşte sau nu vrea să se vindece şi că este cazul să termine odată şi odată cu bolitul. Şi, de fiecare dată, la Bucureşti, răbdarea şi atenţionările comunitare se văd prin sticla unui pahar plin pe care poţi lesne să-l verşi în capetele antipaticilor.
De exemplu, preşedintele Băsescu a înţeles din raportul comunitar că trebuie să dea lauri şi nuiele la palmă. Lauri pentru DNA, DGA, ANI, Parchetul General, Direcţia de Investigare a Fraudelor din IGPR şi vărguţe pentru ICCJ, CSM, Parlament ( dar aici, mai cu blândeţe, supărarea fiind că instituţia i-a aruncat mai cu greu pe aleşii răi în braţele de oţel ale dreptei judecăţi). Preşedintele Geoană (al Senatului) a înţeles din raport, via interpretarea preşedintelui Băsescu, că Senatul e bun, dar că îl văd alţii cum nu trebuie. Preşedintele CSM a înţeles cam la fel. Stăm bine, dar, vezi Doamne, ne omoară lipsa de dialog şi conlucrarea "adecvată".
Laureaţii - procurorii de toate categoriile, partidele de la guvernare au înţeles că trebuie să se bucure sobru, să marcheze progresul şi "parcursul pozitiv". De cealaltă parte, Opoziţia a bătut din buze. În sfârşit, românul cu cea mai înaltă poziţie la Bruxelles, comisarul european Cioloş a zis că-i bine, că trebuie să ne mai încordăm, arătându-ne delicat pisica din paranteze: "România poate convinge (...) că mecanismul şi-a îndeplinit menirea şi e o paranteză care poate fi închisă. Dac
